Potențialul turistic al Țării Codrului

ARGUMENT

Lucrarea reprezintă punctul culminant al unei activități de cercetare în domeniul geografiei turismului desfășurate pe parcursul a șase luni , care a vrut drept subiect observarea potențialului turistic al regiunii cunoscute sub numele de Țara (sau Ținutul) Codrului, situate, conform literaturii de specialitate, la granița dintre trei județe din nord-vestul României: Satu-Mare, Sălaj și Maramureș.

Cercetarea a fost rezultatul interacțiunii a trei factori motivaționali: experiența autorului, atractibilitatea subiectului și mai ales limitele cercetărilor anterioare, observate în urma consultării literaturii de specialitate.

În primul caz, e vorba de un element biografic. Bunicii din partea mamei (Mezei Victor și Rozalia) locuiesc în satul Racova (foto1), comuna Supuru de Jos (județul Satu-Mare), care se află într-un culoar depresionar aflat la poalele Culmii Codru-Făget, pe valea pârâului Cerna (afluent al Crasnei, cu care realizează confluența în reședința comunală), DJ 108 P Supuru de Jos- Oarța de Jos. Acest sat mai păstrează încă o parte din patrimoniul etnografic regional (în special obiceiuri de iarnă), dar se confruntă cu o depopulare masivă, cauzată de migrația spre centrul comunal (Supuru de Jos) sau așezări urbane ( Tășnad, Carei, Satu-Mare, Zalău, Baia- Mare) și de procentajul ridicat al persoanelor vârstnice (mai mult de jumătate dintre localnici au peste 65 ani, iar unii dintre ei trec de pragul de 80 sau chiar 901).

Autorul și-a petrecut acolo anii copilăriei și vacanțele școlare. Ca atare, este familiarizat cu trăsăturile socio-culturale ale regiunii, deoarece s-a implicat activ în activitățile cotidiene. De

1 Bunica mea, Mezei Rozalia are 87 ani, iar bunicul, Mezei Victor, 96 ani asemenea, a vizitat frecvent principalele obiective turistice situate în arealul respectiv (stațiunile balneare de la Acâș și Mihăieni, cetatea Ardud, mănăstirea Bobota, bisericile de lemn de la Corund și Hurezu Mare), prilej cu care a efectuat și câteva fotografii (o parte dintre ele au fost introduse în textul prezentei lucrări, alături de hărțile și ilustrațiile descărcate de pe modulul de căutare Google Images).

Al doilea factor se referă la caracterul relativ novator al subiectului. În timpul consultării materialului bibliografic, autorul a observat că nu există nicio lucrare științifică despre turismul din Țara Codrului. S-au elaborat doar monografii (de județ sau localități), studii etnografice, analize de geografie fizică (teza de doctorat a Corinei Arghiuș (2010), Departamentul de Geografie al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, profesor coordonator Virgil Surdeanu), demografie, istorie etc. Singurele referințe la acest sector economic apar în proiectele de dezvoltare județeană sau regională (Microregiunea Someș-Codru); respectiv în articolele din presa locală. Jurnaliștii, însă, nu oferă date concrete (infrastructură de cazare, număr de turiști etc), ci doar impresii de călătorie sau reportaje de tip eseistic.

Al treilea element motivațional îl constituie datele eronate oferite de materialul bibliografic care prezintă regiunea. Acestea sunt semnalate cu precădere în zona socio-culturală, unde există tendința de preluare a informațiilor unui autor fără a se realiza o verificare în teren. Astfel, Țara Codrului este zugrăvită într-o manieră idilică, sub forma unui spațiu izolat, în care se păstrează tradiții seculare sau chiar milenare. Practic, se creează un pseudo-primitivism cu scopul legitimării autorității politice (asocierea dintre mentalitatea conservatoare și conștiința națională2) care aduce consecințe nefaste asupra dezvoltării economice a regiunii. Supralicitarea resursei etnografice românești determină reducerea clientelei turistice, prin construirea unor expectanțe utopice (generatoare de frustrări psihologice3), pe de o parte și limitarea publicului-țintă la un grup socio-cultural restrâns, pe de alta. În schimb, dacă s-ar spune adevărul (că Țara Codrului e un spațiu cosmopolit, în curs de modernizare), lucrurile ar sta cu totul altfel.

Lucrarea își propune să contribuie la rezolvarea problemelor economice și sociale cu care se confruntă Țara Codrului, oferind materialul teoretic necesar dezvoltării unor proiecte de activitate turistică permanentă într-o regiune săracă și depopulată. La ora actuală, nicio localitate

2 Bogdan Codre, Țara Codrului- străveche oază de identitate și spiritualitate românească în Memoria ethnologica (Baia-Mare, iulie-decembrie 2013)

3 Pe parcursul vizitei sale, turistul descoperă că datinile și obiceiurile sunt întreținute în mod artificial (ceremonia e „regizată”) și poate decide să părăsească regiunea (pentru a căuta un loc mai autentic) din regiune nu figurează pe lista obiectivelor turistice de interes național ( se practică doar un turism de tranzit sau de week-end), fiindcă autoritățile nu au manifestat preocupări înspre valorificarea potențialului turistic (cazare, infrastructură, alimentație publică etc), mulțumindu-se cu veniturile încasate din agricultură, comerț (târguri de animale) sau festivaluri folclorice. Din acest motiv, nivelul de trai al populației a scăzut dramatic, iar calitatea resursei etnografice s-a diminuat considerabil (celebrul port codrenesc nu se mai observă decât la soliștii și dansatorii de muzică populară, casele țărănești sunt tot mai des înlocuite cu vilele postmoderne, evenimentele și sărbătorile și-au pierdut orice dimensiune ritualică, transformându-se în simple pretexte pentru a organiza reuniuni familiale sau a etala prestigiul social4, iar repertoriul de cântece și povești cuprinde mai degrabă împrumuturi folclorice din alte regiuni sau opere din literatura cultă decât compoziții zonale5), existând riscul ca în viitor să dispară.

Așadar, turismul poate reprezenta un veritabil „colac de salvare” pentru identitatea regională. Cu cât se va investi mai mult în sectorul de infrastructură și cazare (deocamdată cvasi-inexistent), cu atât cresc posibilitățile unei dezvoltări economice și culturale durabile. Dar, pentru a se realiza acest lucru, e nevoie de conștientizarea potențialului pe care-l oferi regiunea în contextul actual, nu din punct de vedere teoretic, cum procedează proiectele de dezvoltare elaborate de autoritățile locale.