Potențialul turistic al Mărginimii Sibiului

Asa cum stiti, Marginimea Sibiului reprezinta o zona cu un potential turistic foarte mare, atat pentru Romania, cat si pentru judetul Sibiu. Cea mai mare parte a satelor din zona Marginimii Sibiului  au pastrat puternice traditii spirituale si etno-folclorice, dand acestor comunitati o fizionomie aparte. 
Cadrul geografic incantator, puritatea naturii si a oamenilor, accesibilitatea locurilor, bogatia si diversitatea patrimoniului cultural, fac din Marginimea Sibiului o zona cu un mare potential turistic.
Cu timpul, Marginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural romanesc, aici dezvoltandu-se numeroase pensiuni care va pot oferi conditiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat. Admosfera tipic taraneasca, pastrarea intacta a traditiilor si obiceiurilor, ospitalitatea satenilor si posibilitatea relaxarii sau drumetiilor in muntii din imprejurimi maresc atractivitatea pentru aceste locuri.
Intr-o acceptiune mai restransa, Marginimea Sibiului este teritoriul din fostul Ducat al Amlasului, avand drept nucleu satele din jurul cetatii Salgo, dintre care cel mai reprezentativ era Salistea (Magna Villa Valachicalis), fost sediul scaunului cu acelasi nume. 
Sunt asezari vechi cu o populatie majoritara romana. Cea mai veche este Rasinari din 1204, urmata de Talmaciu 1318, Orlat 1322 si Saliste 1354. Aceasta zona este caracterizata prin cresterea oilor, pastoritul fiind o traditie de secole pe aceste locuri in special in satele din zona nord vestica. Cea mai veche biserica pictata se gaseste la Saliste din 1674 urmata de biserica de lemn din Poiana Sibiului, 1771, si cea din Talmacel din 1776. 
Pictura de icoane pe sticla este un obicei vechi pastrat in marginime de 200 de ani.

Chiar daca unele aspecte exterioare ale caselor tradeaza interferenta intre cultura romaneasca si cea germana, arhitectura taraneasca ramane tributara principiilor de organizare a spatiului de locuit specifice populatiei romanesti. 
Desi progresiv constructiile moderne le inlocuiesc pe cele vechi traditionale, atmosfera ramane neschimbata. Localnicii continua sa poarte zi de zi straiele traditionale, costumele de sarbatoare de o eleganta rara, brodate in negru si alb si pastrate la loc de cinste sunt purtate cu mandrie de sarbatori, mestesugurile mostenite din mosi stramosi sunt practicate cu succes si azi.
Satele din aceasta regiune au dat culturii romane si universale nume mari printre care Emil Cioran, Octavian Goga, si, fapt demn de remarcat, 6 academicieni romani sunt originari din Saliste.
Pe aceste meleaguri exista o serie de obiective care contureaza istoria , traditia si obiceiurile Marginimii : biserici vechi, muzee (Muzeul de la Sibiel - cea mai mare colectie de icoane pe sticla din Europa, Muzeul satesc din Rasinari - cuprinde piese uzuale din ceramica, mobilier pictat, obiecte gospodaresti si mestesugaresti, Muzeul din Gales – colectie de costume populare, Muzeul parohiei Ortodoxe – cuprinde obiecte si carti vechi de cult si Muzeul Culturii Salistene – documente, carti, fotografii), case memoriale si cunstructii traditionale taranesti.
Alte obiective turistice din zona : Cetatea Scurta din Orlat (construita in 1317), Moara de hartie din Orlat ( 1524 – cea mai veche din S-E Europei), Casa de copii din Orlat ( 1921 – cea mai veche din Romania), Cetatea Dacica de langa Tilisca, Biserica cetate din Cristian (1495), Biserica fortificata de la Dobarca (sec. XIII) si Cetatea de la Calnic (1250).
Printre obiceiurile specifice marginimii, cele mai importante sunt cele legate de sarbatorile de iarna.
Astfel 'Colindatul feciorilor' si 'ceata Junilor' sunt doua dintre cele mai apreciate de orice vizitator. Dansurile specifice marginimii sunt dansuri barbatesti precum calusarii, braul sau sarba lui Ghiboi. Costumul traditional popular din marginime este usor de recunoscut prin combinatia alb-negru. 
Satele din marginime stau marturie identitatii culturale a romanilor pe aceste meleaguri. Din negura timpurilor, aceste populatii de oieri au construit case de brad cu acoperisuri inalte de sindrila, au fost si sunt maestri in prelucrarea lanii si a pieilor.