Patrimoniul turistic al stațiunilor balneare din Romania

Argument

România - țară “carpato-danubiano-pontică” – din punctul de vedere al patrimoniului natural, este definită prin cele trei elemente de referință de importanță europeană (2/3 din Munții Carpați, 38% din lungimea Dunării și 244 km de litoral la Marea Neagră), și toate celelalte componente (climă, vegetația, faună, rezervațiile) care contribuie la crearea unor condiții favorabile practicării diferitelor forme de turism[1].

Potențialul turistic natural în calitatea lui de element de bază a potenţialului turistic se compune în general din elemente generate de natură, cum ar fi:

• forme pitoreşti de relief glaciar, carstic și vulcanic;
• văi pitoreşti și văi cu chei;
• clima prin temperatura aerului și a apei, precipitaţii, durata de strălucire a soarelui;
• lacurile naturale și glaciare;
• râuri și în special malurile acestora, litoralele mărilor și oceanelor;
• defilee, cascade, peşteri;
• păduri, poieni;
• faună (fond cinegetic, piscicol);
• rezervaţii naturale și monumente ale naturii.

 Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea obiectivelor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, hidrografie, floră, faună, rezervații naturale, climă, faună, resurse balneare.

Această ofertă turistică reală, alcătuită din componentele naturale de peisaj, reprezintă potenţiale resurse turistice şi joacă un rol determinant în dezvoltarea turismului. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt:

• valoarea recreativă, estetică şi peisagistică (munte, deal, câmpie, litoral sau deltă);
• valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei;
• cadrul de derulare al unor momente de destindere sau a unor hobby-uri (masive muntoase, peşteri, torente, resurse cinegetice);
• valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, grădini botanice sau zoologice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii.

România dispune de un excepțional fond balnear, care concentrează o varietate de factori naturali de cură. Resursele balneare includ următoarele categorii de factori de cură:

• ape minerale și termominerale;
• lacuri terapeutice;
• saline;
• factori climaterici de cură;
• emanații de gaze terapeutice;
• aeroionizarea;
• plante medicinale.

Lucrarea de față este structurată pe două capitole.

Primul capitol prezintă turismul balnear, trăsăturile acestuia, locul și importanța precum și serviciile oferite de această formă de turism.

Cel de-al doilea capitol prezintă unele dintre stațiunile balneare din România precum stațiunea Amara, Balta Albă, Bădești, Băile Boghiș, Băile Herculane, Băile Felix, Băile Tușnad, Băile Govora, Borșa Maramureș, Voineasa.

Capitolul 1.Turismul balnear

Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste, sexe şi profesii în staţiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localităţi cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătăţii, odihnă, cură cu substanţe balneare naturale (ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofete etc.), cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, întinerire, înfrumuseţare sau numai pentru turism[2].

Turismul balnear acoperă următoarele concepte:

• termalism, respectiv utilizarea terapeutică a apelor minerale calde, pentru turiştii aflaţi într-o staţiune termală;
• balneoterapie, respectiv utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente;
• balneoclimatoterapie, care îmbină utilizarea factorilor balneari (ape minerale şi termale, lacuri, nămoluri, gaze terapeutice) cu cea a acţiunii diverselor tipuri de climat, în scop profilactic şi curativ;
• talasoterapie, care presupune utilizarea elementelor din mediul marin (apa mării, nămolurile, algele, climatul marin).

Funcții:

• Socială – sănătate, profilaxia unor boli, tratament, creșterea capacității de muncă;
• Economică – creșterea gradului de ocupare, reducerea sezonalității.

Particularități:

• Cerere relativ uniform repartizată în toate lunile anului;
• Pondere de 10-15% din circulația turistică mondială;
• Oferta stațiunilor balneare – tot mai complexă;
• Tendința de creștere a calității serviciilor în stațiunile balneare;
• Stațiuni balneare – amenajate “la sursă” (în apropierea surselor balneare) sau create “artificial” (importând resurse balneare)

[1] Melinda Candea, Florina Bran, „Spațiul geografic românesc”, ed. Economică, București 2001

[2] Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simion, “Economia turismului și mediul înconjurător”, ed. Economică, București 1998.