Organizare hotel

Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare şi o diversificare accentuată în ultimele decenii astfel încât, la începutul secolului XXI- lea  este considerat ca unul dintre cele mai dinamice domenii ale civilizaţiei actuale. Argumentul principal îl reprezintă permanenta transformare, ca urmare a adaptării fenomenului turistic la cerinţele economice mondiale de globalizare şi dezvoltare durabilă a sectorului serviciilor. 

Importanţa tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă şi completă a acestui fenomen. Tratarea ştiinţifică a activităţii turistice este condiţionată şi de necesitatea cunoaşterii conţinutului economic şi social al acesteia, mutaţiile înregistrate continuu în evoluţia turismului impunând readaptarea permanenta a conceptelor cu care se operează. 

Caracterizat pe scurt, turismul, apare ca un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, influenţat de evoluţia ei. Adresându-se unor segmente sociale largi şi răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se caracterizează printr-un foarte mare dinamism, atât la nivel naţional cât şi internaţional. De asemenea, prin caracterul său de masa şi prin conţinutul complex, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane, naţionale şi internaţionale.

Observând evoluţia economica actuala şi de perspectivă, se constată că în industria turistica au loc schimbări rapide, atât la nivelul cereri, cât şi la nivelul ofertei. În consecinţă, pentru o întreprindere de turism, "cheia de succes" e reprezentată de posibilitatea de adaptare la schimbări.

Serviciile oferite turiştilor la locul de petrecere a vacanţei reprezintă componenta cea mai importantă a activităţii turistice. Ele au ca obiect satisfacerea nevoilor cotidiene de repaos şi hrană ale turiştilor, precum şi pe cele specifice de distracţie, de recreere. Aceste prestaţii sunt constituite din servicii de cazare (găzduire), de alimentaţie şi de agrement; lor li se adaugă alte servicii, de ordin general sau particularizate pe forme de turism, menite să completeze cadrul favorabil desfăşurării voiajelor.

Aceste servicii se regăsesc în conţinutul a ceea ce se numeşte, mai recent, industria ospitalităţii. Derivând de la sensul originar al noţiunii de ospitalitate -acţiunea de a primi şi găzdui pe cineva - industria ospitalităţii are astăzi o accepţiune largă, înglobând ansamblul activităţilor având caracter economic - producţie de bunuri şi servicii - destinate satisfacerii nevoilor turiştilor în locurile de petrecere a vacanţei.

Dacă asupra ideii de ospitalitate nu există nici un fel de rezervă în admiterea ca obiectiv al turismului, atributul de industrie a generat controverse. Asociat iniţial activităţii hoteliere şi utilizat în sintagma „industrie hotelieră", atributul de industrie este justificat de amploarea şi conţinutul acestei componente; este vorba, îndeosebi, de caracteristicile investiţiilor care, prin mărime şi mod de recuperare, sunt similare celor din industriile consacrate şi de faptul că producţia acestor servicii este una intensivă în munca. 

Serviciul de alimentaţie, deşi îndeplineşte o funcţie de bază, nu este obligatoriu prezent în toate unităţile de cazare1. Acolo unde funcţionează, acest serviciu presupune desfăşurarea unei activităţi complexe; este vorba de existenţa tuturor acelor compartimente şi tipuri de prestaţii menite să satisfacă, pentru toţi turiştii şi în orice moment, atât nevoia de hrană, cât şi pe cea de agrement. De exemplu, este necesară prezenţa unei varietăţi de saloane diferenţiate ca mărime şi confort pentru servirea micului dejun sau prânzului, a barului şi room service-ului.

Organizarea propriului serviciu de alimentaţie pune două categorii de probleme: de amplasare şi de funcţionare, în sensul că acesta nu trebuie să afecteze odihna turiştilor şi buna desfăşurare a celorlalte activităţi.

Ca urmare a tendinţei de integrare, care se manifestă în organizarea serviciilor turistice, ca şi a modificării structurii echipamentelor în sensul creşterii ponderii celor cu nivel superior de confort, asocierea între prestaţia hotelieră şi cea de alimentaţie este tot mai frecventă.

Lucrarea de specialitate pentru examenul de certificare a calificării profesionale nivel 3 – tehnician în hotelărie se numeşte „Compartimentul de alimentaţie a hotelului”.