Evolutia Turismului in Romania

Conform determinărilor turismul1 este „activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pentru omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea aşezare statornică într-un loc, dar „făcea" turism dintr-un loc în altul.

Pe parcursul timpurilor omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care au fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasai dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate activităţile umane erau difuzate şi prin turişti. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o activitate profesională, o necesitate vitală.

Activităţile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii nevoilor umane. Modalităţile de funcţionare a turismului şi a componentelor sale constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelaţii, forme, instrumente, pîrghii economice, juridice, sociale, ştiinţifice pe baza cărora unii (turiştii) îşi realizează şi îşi perfecţionează propria activitate. Mecanismul turistic este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcţionare şi reglare, cum sunt, de exemplu, preţurile (anexa 10), modalităţile de deplasare, condiţiile de realizare a scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcţiune latura obiectivă şi cea subiectivă a activităţii turistice, îmbină cadrul general cu cel particular. Turismul în calitatea sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate şi adaptibilitate la diferite situaţii economice, sociale, ecologice. Activităţile turistice nu apar şi nici nu dispar, ele sunt într-o existenţă permenentă, îşi schimbă doar intensitatea, direcţiile, volumul. Activităţile turistice depind de un şir de factori: nivelul veniturilor populaţiei, a infrastructurii turistice, a confortului, disconfortului etc. Deci problematica trebuie analizată istoric iar diversitatea turismului este şi mai nuanţată, deoarece în fiecare ţară au existat şi mai există încă multe forme de turism. Turismul s-a schimbat, modificat, perfecţionat atît în timp cît şi în spaţiu. Activităţile turistice contemporane sunt o componentă a vectorului calităţii vieţii, sunt o consecinţă a economiilor reale de piaţă. În interdependenţă cu economia de piaţă (anglo-saxonă, vest-europeană, paternalistă de piaţă, socială de piaţă, nordic-europeană, orientată spre şi dependentă de exterior) activităţile turistice într-un anumit mod sunt direcţionate.

România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în prezent îşi perfecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului şi se află în faţa adoptării unei strategii al activităţilor turistice, prin luarea în considerare a experienţei ţărilor avansate, a elaborărilor ştiinţifice din marile centre universitare şi academice. România are posibilităţi universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său potenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin originalitatea condiţiilor geografice, climaterice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc. Activităţile turistice din România se bazează pe un şir de criterii: încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale, valorificarea experienţelor pozitive a ţării din toate perioadele; preluarea şi implementarea doar a acelor experienţe ale altor ţări şi popoare care se potrivesc specificului turismului din România. Astfel dezvoltarea turismului nu trebuie neapărat imitat pe cineva oricât de original şi de bun ar fi. Activităţile turistice din România au caracter naţional ele purtând pecetea proprie a românilor motiv pentru care se pot înscrie în contextul experienţelor mondiale, cu o vie contribuţie la dezvoltarea turismului internaţional.

Doar printr-un efort concentrat al tuturor structurilor oficiale şi neoficiale, al teoreticienilor, practicienilor, investigaţiilor ştiinţifice cu caracter economic, social, naţional România poate să-şi menţină originalitatea sa. Activităţile turistice sunt componente ale acţiunilor economice, sociale, culturale, fiind în acelaşi timp procese complexe, rezultate din ansamblul comportamentelor oamenilor, al relaţiilor şi deciziilor; care se rezumă la asigurarea şi satisfacerea trebuinţilor umane prin atragerea, combinarea, susţinerea şi folosirea efectivă a resurselor naturale. Toate acestea se desfăşoară în strînsă corelaţie şi interdependenţă cu procesele şi fenomenele naturale, tehnologice, social-umane. Pe parcursul timpului activităţile turistice au cunoscut un amplu proces de diversificare, specializare şi integrare. În consecinţă activităţile turistice s-au transformat într-o ramură distinctă cu activităţi specifice şi s-au autonomizat. Complexitatea activităţilor turistice contemporane se reflectă şi în separarea diferitelor forme de turism: sportiv, de agrement, tratament balnear, arheologic, speleologic, social, de cunoaştere, de informare, de afaceri etc.

Activităţile turistice se desfăşoară în ansamblul condiţiilor naturale, economice, tehnice, sociale, demografice, politice, etice care asigură viaţa spirituală a fiinţei umane; ele depinzând de ambianţa, starea demografică, condiţiile de muncă, mărimea şi structura veniturilor populaţiei, mărimea şi structura consumului neproductiv şi de starea de sănătate a populaţiei, accesul la instruire, educaţie, cultură, sport, mediul social-politic. Activităţile turistice sunt nişte procese dinamice, influenţate de o multitudine de factori: mărimea, structura, vîrsta populaţiei, calitatea bogăţiilor şi originalitatea aşezărilor gografice, procesul tehnologic, tehnic, ştiinţific, economic, mărimea, structura şi dinamica avuţiei naţionale, a PIB pe locuitor, mărimea veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei, starea mediului natural, gradul de acces la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Activităţile turistice se evidenţiază printr-o multitudine de indici şi indicatori economici şi sociali care se referă la structurile ce oferă servicii turistice, la cei care profită de aceste servicii. Unii indicatori estimează factorii sau mijloacele ce contribuie la creşterea sau descreşterea numărului turiştilor, alţi indicatori referindu-se la consumul pe locuitor a serviciilor turistice. Se ştie, că în orice activitate economică principalul este CEREREA faţă de produsul final al activităţii respective. Turismul prin activităţile sale contribuie la creşterea cererii şi la produsele finale ale altor ramuri din economia naţională. Turismul are nevoie, în primul rînd, de mijloacele transport, cazare, produse alimentare etc. şi după aceasta îşi poate realiza obiectivele turistice propuse. Activităţile turistice au eficienţe triple: contribuie la satisfacerea cererii turiştilor, crează locuri de muncă în reţelele turistice; contribuie indirect la dezvoltarea economiei naţionale prin actualizarea şi multiplicarea cererii la cele mai diverse produse şi servicii.