Comercializarea si conceperea unui produs turistic cu destinatia Grecia

Serviciile oferite turiştilor la locul de petrecere a vacanţei reprezintă componenta cea mai importantă a activităţii turistice. Ele au ca obiect satisfacerea nevoilor cotidiene de repaos şi hrană ale turiştilor, precum şi pe cele specifice de distracţie, de recreere. Aceste prestaţii sunt constituite din servicii de cazare (găzduire), de alimentaţie şi de agrement; lor li se adaugă alte servicii, de ordin general sau particularizate pe forme de turism, menite să completeze cadrul favorabil desfăşurării voiajelor.

Aceste servicii se regăsesc în conţinutul a ceea ce se numeşte, mai recent, industria ospitalităţii. Derivând de la sensul originar al noţiunii de ospitalitate - acţiunea de a primi şi găzdui pe cineva, industria ospitalităţii are astăzi o accepţiune largă, înglobând ansamblul activităţilor având caracter economic - producţie de bunuri şi servicii -, destinate satisfacerii nevoilor turiştilor în locurile de petrecere a vacanţei.
Dacă asupra ideii de ospitalitate nu există nici un fel de rezervă în admiterea ca obiectiv al turismului, atributul de industrie a generat controverse. Asociat iniţial activităţii hoteliere şi utilizat în sintagma „industrie hotelieră", atributul de industrie este justificat de amploarea şi conţinutul acestei componente; este vorba, îndeosebi, de caracteristicile investiţiilor care, prin mărime şi mod de recuperare, sunt similare celor din industriile consacrate şi de faptul că producţia acestor servicii este una intensivă în muncă. Ulterior, caracterul industrial a fost recunoscut şi altor componente ale activităţii turistice. Ca urmare, formula de industrie a ospitalităţii este tot mai frecvent întâlnită, considerându-se că ea răspunde cel mai bine specificului domeniului şi atitudinii producătorilor de vacanţe.

Cu toate acestea, în literatura de specialitate mai persistă rezerve cu privire la utilizarea acestei terminologii, dar mai ales în legătură cu aria de cuprindere a industriei ospitalităţii. Unii limitează conţinutul acesteia la serviciile de cazare şi alimentaţie, poate şi pentru faptul că, cel mai adesea, aceste două prestaţii sunt oferite in aceleaşi incinte care funcţionează asemănător unor unităţi industriale; alţii consideră potrivită o abordare mai largă, cu includerea serviciilor de agrement şi chiar a celor de comercializare a produselor. Se poate aprecia că acest al doilea punct de vedere se apropie de accepţiunea modernă a turismului, în spiritul căreia ocuparea plăcută, agreabilă a timpului liber al vacanţei este cel puţin tot atât de importantă ca şi asigurarea condiţiilor de deplasare, găzduire şi hrană. Nu lipsesc nici abordările mult mai largi, care includ în sfera industriei ospitalităţii şi alte activităţi, precum transporturile, sănătatea sau educaţia.