Amenajarea turistica a zonei montane

În funcţie de particularităţile structurale ale elementelor ce intră sub incidenţa amenajării, se diferenţiază de asemenea o serie de aspecte particulare. Astfel, amenajarea turistică poate viza un obiectiv de sine stătător (o peşteră, un sector de chef, o mănăstire etc.), fapt cunoscut în literatură de specialitate sub numele de amenaj are univoce.
Atunci când prin aceasta acţiune se intenţionează, introducerea în sfera turismului a unui ansamblu teritorial caracterizat prin existenţa unei atracţii turistice de ace 1 am tip (o zone de izvoare termale, spre exemplu) amenajarea se numeşte amenajare plurivocă.

La elaborarea unei strategii de amenajare dezvoltare turistică trebuie să se îs în considerare realităţile teritoriale ale zonei şi determinările cantitative i calitative ale acestora (M. Botez, 1977). Literatură de specialitate evidenţiază trei tipuri principale de localizare a staţiunilor montane:
>localizare periferică — la periferia oraşelor, în apropiere de masive montane, cu condiţii prielnice practicării sporturilor de iarnă;
>localizare liniara — ce urmează culoarele naturale de penetraţie în munte, dezvoltându-se staţiuni cu axe rutiere;
>localizare terminale — ce se dezvoltă în zonele alpine.
Din experienţa internaţională, în taxi europene precum Franţa, Elveţia, Austria, Slovenia se depun eforturi deosebite pentru dezvoltarea staţiunilor montane. Acestea pornesc în amenajarea turistică a muntelui de la concepţii proprii menite să pund în valoare resursele naturale, tradiţia pentru a atrage clientela de pe piaţa internaţională.

MODELUL FRANCEZ (J. Berlin, 1980) de amenajare turistică în zona alpine constă în implantarea §i dezvoltarea unei serii de staţiuni noi, peste limita gospodăriilor permanente, în locuri alese cu posibilităţi de practicare a sporturilor de iarnă, foarte rar sub 1500 m altitudine. Din punt de vedere arhitectural este un spaţiu de respiraţie urbane, cu o structură spaţială puţin diversificata o zona de interioare precise, incluzând:
Ønucleul de primire, de cazare §i comercial, legate prin galerii pietonale acoperite;
Øparcări la intrarea în staţiune, pentru a permite accesul pietonal spre central staţiunii;
Ødomeniul pentru schi: ce pleaca de la statiune si urca pe versanti, prin padure, pana dincolo de aceasta.
Extensia ulterioară a spaţiului turistic, că urmare a creşterii clientelei, a dat naştere unor nuclee satelit — replici reduse la scare ale staţiunii mama integrate, fie în amonte, fie în aval. Se trece spre un tip de spaţiu polinuclear „dedublarea” la altitudine a staţiunilor alpine fiind justificată de intensificarea activată. Tilor turistice, prin dezvoltarea clientelei internaţionale cu precădere.

MODELUL AUSTRIAC, diferit de cel francez, pune în prim plan omul locuitor al muntelui, care este în centrul doctrinei de amenajare. Astfel, concepţia, nu o staţiune, ci un turism esenţialmente sătesc s-a dezvoltat treptat, plecând de la nodurile vechi populate.
Caracteristici:
·turismul este integrat eficient cu economic tradiţionale, pe care statul o protejează; 
·echipamentele se multiplică datorită iniţiativelor publice sau private, dar rămân sub controlul colectivităţilor locale;
·de veniturile de pe urmă turismului beneficiază (în particular datorită mijloacelor de cazare originale şi diversificate) marea majoritate a populaţiei locale;
·turismul are în vedere păstrarea nealterată a mediului natural §i cultural.
În concepţia austriaca staţiunile montane s-au constituit pe seama unor vechi sate agro pastorale de munte, situate fie pe terase Însorite, fie pe un fund de vale, în general la o altitudine mai redus de 1000 m, care au fost dotate cu echipament adecvat sporturilor de iarnă. Staţiunile austriece s-au dezvoltat plecând de la vechile nuclee populate, dotate ulterior cu echipament recreativ diversificat, care se multiplică o dată, cu creşterea cererii, datorită iniţiativelor publice sau private Şi rămâne sub controlul colectivităţilor locale (părţii, instalaţii mecanice de urcat, trambuline, cazinouri, teatre, cafenele, baruri de zi, bufete, restaurante cu specific etc.)