Posibilitati de diversificare estetica a buzunarelor

Îmbrăcămintea ocupă, în rândul celorlalte bunuri de larg consum, un loc special, deoarece ea reflectă cel mai prompt neîncetata evoluţie a civilizaţiei materiale şi spirituale a societăţii contemporane.
Produsul de îmbrăcăminte se realizează într-o succesiune de faze în care, ca obiect al muncii, cumulează o multitudine de caracteristici de calitate, rezultate din cerinţele purtătorilor.
Îmbrăcămintea este un articol vestimentar, folosit pentru a proteja corpul împotriva intemperiilor şi în scop estetic.
În activitatea de pregătire tehnică a producţiei, proiectarea materiilor prime, materialelor şi modelelor este o etapă ce înglobează un complex de lucrări pe două laturi: una creativă, alta tehnică, finalizată cu obţinerea elementelor documentaţiei tehnice necesare introducerii în fabricaţie a noului produs.

Creşterea eficienţei în activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei necesită abordarea ştiinţifică a procesului de proiectare în care se implică intuiţia, experienţa, gustul estetic al creatorului. 
Fiecare produs vestimentar este alcătuit din detalii componente numite detalii principale şi detalii secundare.
Detaliile principale sunt părţi componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din structura fizică a produsului, iar detaliile secundare sunt părţi componente care pot lipsi din structura fizică a unui produs. 
Buzunarele sunt detalii secundare care se aplică la diferite confecţii. Se utilizează diferite tipuri de buzunare ca: buzunare aplicate, buzunare interioare, buzunare în căptuşeală, buzunare pentru pantaloni.
Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în vederea obţinerii elementelor de produs, urmată de cuplarea elementelor în subansambluri a căror complexitate şi grad de prelucrare cresc până la obţinerea produsului finit. 
Reperele sunt componente plane indivizibile ale produselor de îmbrăcăminte, obţinute prin croire. 
Detaliile reprezintă repere pe care s-au realizat prelucrări tehnologice (termolipire, coasere, călcare), dar nu au ajuns în stadiul de element de produs. 

Elementele de produs sunt componente cu funcţii bine definite (acoperire a corpului, ornamentare, fixare pe corp, depozitare a unor obiecte, terminaţie a produsului etc.) şi pot avea formă plană sau spaţială. Pot include unul sau mai multe repere sau se pot constitui prin prelucrări tehnologice corespunzătoare ale altor elemente sau subansamble (de exemplu, unele variante de închideri, terminaţii etc.). 
Prin interschimbarea constructivă sau tehnologică a elementelor se poate realiza diversificarea modelelor şi a sortimentelor. 
Subansamblurile cuplează cel puţin două elemente de produs. Complexitatea subansamblurilor creşte prin asamblări de noi elemente sau prin prelucrări tehnologice, până se obţine produsul finit. Acest mod relativ simplist şi limitat de structurare a produselor de îmbrăcăminte este impus de necesitatea unei prezentări globale a tehnologiilor de confecţionare.