Imprimarea materialelor din fibre celulozice prin transfer termic cu coloranti pigmenti

Romania a fost si este un important producator de textile, confectii si tricotaje, atat pentru consumul intern, cat si pentru piata externa, tara noastra situandu-se intre marii exportatori europeni.
Ca urmare, necesarul de tehnologii, utilaje si masini specifice acestei activitati a reprezentat si reprezinta un domeniu al afacerilor infloritoare in Romania.
Materialele textile au fost utilizate din cele mai vechi timpuri pentru a imbraca si infrumuseta omul.
Iniţial, imprimarea era executată cu ajutorul coloranţilor naturali, apoi odată cu dezvoltarea tehnologiei şi a apariţiei coloranţilor industriali, a avut loc o dezvoltare a ei ca o industrie.
În momentul actual, calitatea materialelor în general şi al textilelor în special se pune cu mare acuitate.
Transferul unui model imprimat pe suport textil a inceput sa fie popular de la sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, pana la  „explozia” poliesterului dublu tricotat.

Tot pe plan mondial, incepand cu anii '90 s-a observat o revenire in forta a materialelor din fibre naturale (bumbac, in, vascoza).
Timp de aproape 50 de ani imprimarea a jucat un rol important.
Este un proces simplu, necostisitor si care poate fi adoptat si pentru alte tipuri de fibre.
În Franţa, imprimarea, a fost folosita pentru prima dată de Prouvert Masurel, în 1968, pentru a imprima materiale textile din poliester.
Atunci când această metodă a fost aplicată şi pe materiale textile pluşate, precum covoare de nylon, a fost evident faptul că penetrarea culorii este slabă, iar proprietăţile de rezistenţă erau nesatisfăcătoare.
Imprimarea s-a limitat de atunci la transferul coloranţilor de dispersie de pe hârtie pe textile printr-un proces de sublimare. 
După dispariţia acestui material la mijlocul anilor '70, industria textilă a început să se intereseze de un proces de imprimare prin transfer pentru bumbac, vîscoză / mătase artificială. Dar cu toate că s-a demonstrat că este un proces ecologic şi care nu necesită personal calificat pentru a lucra, s-a dovedit a nu fi uşor de aplicat, necesitând anumite condiţii de lucru.

Astazi, mai mult ca oricand, sectorul finisaj trebuie sa asigure in conditii de eficienta economica, produse de o inalta calitate, competitive, atat pe piata interna, cat si pe piata externa.
Aceasta finisare vizeaza anumite proprietati estetice ale produsului finit-forma, linie, culoare - nuanta, simetrie, armonie.
Aceste finisari sunt procese fizice realizate sub actiune mecanica in mediu uscat sau umed.