Costumul popular din Maramures

Costumul popular românesc reprezintă veșnicia și individualitatea unei etnii.
Valorile culturii şi artei populare româneşti reprezentate prin port sunt încă vii. 
Spre deosebire de multe alte ţări, portul popular din România se lucrează şi se poartă încă. El constituie un nesecat izvor de inspiraţie pentru creatorii din industrie, pentru artiştii plastici, pentru creatorii de modă.
În structura costumului popular românesc, cămaşa este piesa de bază a portului femeiesc, cea mai bine chibzuită şi echilibrată prin linie, croi şi dispunere a ornamentelor. Cămăşile populare femeieşti din ţara noastră au unele aspecte specifice ale formei. Ele sunt întotdeauna strâns închise la gât, excepţie făcând doar cămaşa de Maramureş, cu răscroiala pătrată mai largă. Caracteristic, de asemenea, pentru portul popular românesc este faptul că nu există – ca în alte ţări europene – nici o variantă de cămaşă cu mânecă scurtă, nici chiar la cele pentru lucru.

Peste poalele lungi ale cămăşii, femeile îmbracă o piesă de port care diferă de la regiune la regiune. Catrinţele, purtate în faţă şi în spate, ca două şorţuri, apar aproape în toate regiunile ţării, ca piese exclusive sau alături de alte tipuri. În Banat şi Muntenia catrinţa este ornamentată bogat şi compact pe toată suprafaţa, în Oltenia şi în toate regiunile Transilvaniei, ornamenţia constă doar într-o compoziţie cromatică variată, realizată prin dungi orizontale, sau uneori şi verticale de culoare, dispuse în nenumărate feluri.
În portul popular românesc se întâlnesc mai multe tipuri de pantaloni. Vara se poartă pantaloni din ţesătură albă care diferă după regiuni. În Moldova sunt strânşi pe picior, foarte lungi şi încreţiţi. În Muntenia şi Oltenia sunt lungi şi cu lărgime normală. Iarna, în toate regiunile ţării, se poartă cioareci, pantaloni din ţesătură de lână albă, de lungime şi lărgime normală, uneori strânşi pe picior.

Hainele din ţesătură de lână sau blană, purtate atât de bărbaţi cât şi de femei, îndeosebi iarna, sunt cunoscute pe tot teritoriul ţării noastre. Cu denumiri diferite: suman, ţundră, şubă, giubea, zeghe, ipingea, duruţ etc., cu forme şi compoziţii ornamentale foarte deosebite, ele marchează clare diferenţe zonale. Haina scurtă, din ţesătură de lână gri, cu ciucuri coloraţi, din Munţii Apuseni, nu-şi găseşte corespondent în alte ţări. Alte piese caracteristice costumului popular românesc sunt: gluga, sarica, cojocul şi pieptarul.
Portul popular românesc oferă şi o mare varietate de găteli ale capului, care ridică interesante probleme etnografice şi artistice. Păstorii din tot lanţul carpatic, cât şi din nordul Transilvaniei (Oaş, Maramureş), poartă tipuri de pălărie cu boruri foarte mici. Strălucitoare, cât mai deosebite, podoabele au avut, de-a lungul veacurilor, variate semnificaţii, de la valoare magică la semn distinctiv social, de sex, vârstă, dar mai ales permanent rol de înfrumuseţare.