Sfanta Treime

- dogma referitoare la Sfânta Treime este adevărul fundamental, propriu şi specific al religiei creştine.

- conform învăţăturii creştine, Sfânta Treime ca principiu existenţial, creator şi proniator, ţintă supremă şi comuniune perfectă, este temeiul întregii ordini spirituale, materiale, morale, personale şi sociale. 

- în acest timp, împlinirea fiinţială şi morală a omului şi a creaturii, în general, nu este altceva decât apropierea progresivă sau comuniunea de viaţă cu Sfânta Treime.

- învăţătura principală despre Sfânta Treime este aceea că Dumnezeu este unic, unul singur ca esenţă divină, dar în acelaşi timp întreit ca persoane. 

- cu alte cuvinte, Dumnezeu este realitatea personală, unică şi supremă dar şi întreită.

- întrucât esenţa divină este unică, indivizibilă şi imuabilă, fiecare persoană a Sfintei Treimi este Dumnezeu adevărat, egal şi nedespărţit, de celelalte, fără să se contopească, dar şi fără să se separe vreodată.

- învăţătura despre Sfânta Treime exprimă caracterul personal şi întreit al lui Dumnezeu.

- mai presus de toate, Existenţa Supremă şi atotputernică este absolută pentru că este personală. 

- dacă Dumnezeu nu ar fi persoană, n-ar fi de fapt Dumnezeu, pentru că un absolut impersonal n-ar putea fi simţit de conştiinţa omului ca forţă, ca absolut. 

- inconştienţa, chiar dacă e uriaşă, nu se poate impune conştiinţei, cum este omul. 

- de altfel, o forţă nu e simţită ca autoritate, ca responsabilitate, dacă e impersonală.

- apoi, din caracterul personal al lui Dumnezeu reiese de fapt caracterul Lui întreit-personal. 

- caracterul de persoană iubitoare atrage cu necesitate existenţa tri-personală, adică deplin iubitoare. 

- evident că Dumnezeu ca persoană nu poate fi concepută decât ca Iubire, Iubirea Supremă.

- iubirea într-o singură persoană este însă egoistă, iubirea numai între două persoane nu este egoistă, însă este încă închisă şi deci subiectivă. 

- numai printr-o atreia persoană, iubirea celor doi se deschide şi se obiectivează, este ca şi un echilibru geometric care nu poate fi realizat, nu e stabil decât prin trei puncte de sprijin. 

- caracterul obiectiv, complet, autentic al iubirii numai prin trei persoane reiese şi din exemplificarea cu iubirea famliala: soţii realizează cel mai deplin, mai complet şi mai obiectiv iubirea care-i leagă, prin copilul lor.

- un eu nu comunică, nu se deschide, nu este obiectiv în faţa unui tu, decât printr-un el. 

- Fericitul Augustin spunea că mintea şi voinţa omenească nu au de nicăieri profituri mai abundente ca în studierea acestei dogme.

- prin studierea ei dobândim posibilitatea unei priviri asupra fiinţei şi a vieţii intime a lui Dumnezeu. 

- iubirea şi fericirea de care sunt pătrunse Persoanele divine se revarsă şi asupra celor care sunt uniţi cu Dumnezeu.