Prezenta reala a lui Hristos in Sfanta Euharistie

Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, prin Întrupare, Răstignire, Înviere şi Înălţare, a realizat în Trupul Său, mântuirea noastră obiectivă, iar prin Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, a realizat mântuirea noastră subiectivă, colaborând şi noi cu harul divin şi făcând fapte bune, izvorîte din credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele nostru. Sfânta Biserică, care este Trupul Tainic al lui Hristos, este instituită pe Sfânta Cruce, prin patima Sa şi întemeiată atunci la Cincizecime, când, ca la trei mii de oameni primesc Taina Botezului  la propovăduirea Sf. Apostol Petru, după care mărturisesc  aceiaşi credinţă.

În Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, avem 7 Sfinte Taine instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care sunt lucrări cu o parte văzută şi o alta nevăzută, şi care conferă harul divin credincioşilor în scopul de a-i mântui şi a-i sfinţii pe aceştia, devenind ei astfel, fii ai lui Dumnezeu după har şi fraţi mai mici a lui Hristos, Domnul nostru.

Din punct de vedere eclesiologic, Tainele sunt mijloace prin care Hristos îi uneşte pe credincioşi cu Sine  şi cu Biserica Sa, pe toţi cei care cred întru El, aşadar, ele au o funcţie unificatoare a credincioşilor în Hristos şi în Biserică: „Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” .

Pentru a se putea săvârşi o anumită Taină, trebuie să existe măcar un săvârşitor şi un primitor, cu toate că adevăratul săvârşitor este Hristos, Cel care le-a instituit, dar Care Îşi continuă lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare în Biserica Sa prin Duhul Său cel Sfânt, folosindu-se de episcop şi preot ca de nişte, mădulare proprii.

Episcopii şi preoţii ajutaţi de diaconi, cărora li s-au transmis prin hirotonie puterea harică de la Sf. Apostoli, de a săvîrşi Sf. Taine, posed acelaşi har şi putere pe care Apostolii le-au primit de la Însuşi Hristos. Tainele, ca Spovedania, Euharistia, Sf. Maslu sunt Taine repetabile, însă Botezul, Mirungerea, Preoţia  şi Nunta, sunt irepetabile, odată sunt aplicate credinciosului pentru toată viaţa sa pământească.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală  a clericului, pentru că Hristos este principalul şi adevăratul  săvîrşitor, iar preotul este ca un instrument  de care  El se foloseşte prin Duhul Sfânt.

Necesitatea Tainelor este strâns legată de mântuirea credincioşilor, pentru că ele conferă harul divin, care îi ajută să facă primii paşi pe calea mântuirii: ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic”.