Arhitectura bisericeasca ortodoxa

Această lucrare de atestat, prezintă modul în care au fost zidite şi sunt la rândul lor zidite bisericile ortodoxe de-a lungul anilor.
Lucrarea de atestat se axează în mod special pe cele două mari stiluri de zidire ale ortodoxiei, anume cel bizantin si cel slavonic, care au o influenţă enormă în zidirea bisericilir ortodoxe de la noi din ţară.
Ştim faptul că arhitectura bisericilor ortodoxe se leagă în special de forma crucii lui Hristos şi anume avem atâtea exemple de catedrale şi biserici otodoxe ridicata sub forma de cruce.

Cea de a doua forma a biserici este cea de navă în special această formă este folosită de arhitecţii bisericilor deoarece este considerată o iconografie a navei lui Noe datorită căreia în timpul potopului a reuşit să continue existenta pe pământ, desigur cu voia lui Dumnezeu.
Dacă până în secolul al IV-lea nu se stabilise un stil arhitectonic de construcţie, bisericile putând avea forme diferite, de acum înainte se definesc moduri de construcţie sau stiluri arhitectonice proprii Răsăritului şi Apusului creştin. În Răsărit s-a folosit stilul bazilical din secolul al IV-lea, apoi stilul bizantin, care a rămas până astăzi stilul oficial al bisencilor ortodoxe, adaptat la formele naţionale sau locale. Conform acestui stil, lăcaşul sfânt este construit în formă de cruce, orientat cu altarul spre răsărit. Biserica este împărţită transversal în trei părţi principale: altar, naos şi pronaos. Pe naos se înalţă cupola. Zidurile interioare ale bisericii sunt împodobite cu picturi, executate de preferinţă în tehnicile mozaic şi frescă. Monumentul reprezentativ al stilului bizantin este Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, zidita de Iustinian, transformată de turci în moschee, după 1453, şi păstrată apoi ca monument istoric.

În Apus s-au folosit următoarele stiluri arhitectonice: bazilical, romanic, gotic, renaştere, baroc, rococo şi neoclasicist.
Bisericile construite pe teritoriul patriei noastre, din secolul al IV-1ea până astăzi, reprezintă aproape toate stilurile arhitectonice, începând cu cel bazilical şi terminând cu diverse forme ale celui bizantin adaptat la specificul nostru. Cele mai importante stiluri folosite în arhitectura românească sunt cel brâncovenesc şi cel moldovenesc, supremă formă de realizare a spiritului românesc în arta construcţiei bisericeşti. Stilul brâncovenesc s-a dezvoltat sub domniile lui Şerban Cantacuzino şi, mai ales, Constantin Brâncoveanu şi se caracterizează prin armonia şi eleganţa proporţiilor precum şi printr-o bogată podoabă sculpturală. Cele mai de seamă monumente realizate în acest stil sunt bisericile Colţea, Filipeştii de Pădure şi Fundenii Doamnei, zidite sub Cantacuzini, biserica Palatului Domnesc de la Mogoşoaia, Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, mânăstirea Hurez , biserica mânăstirii Govora, mânăstirea Antim, Stavropoleos şi altele.

Stilul moldovenesc a înflorit sub domniile lui Stefan cel Mare şi Petru Rareş. Între acestea mentionăm: Putna, Voroneţ, Sf. Gheorghe din Hârlău, biserica principală a mânăstirii Neamţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa.