atestate.roCreatia Iui Moliere intre tragic si comic
Creatia Iui Moliere intre tragic si comic
12
€
Cuprins atestat
ARGUMENT .......... pagina 3
CAPITOLUL I : VIAȚA ȘI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI MOLIERE .......... pagina 4
1.1 BIOGRAFIA LUI MOLIERE .......... pagina 4
1.2 PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA OPEREI LUI MOLIERE .......... pagina 6
1.3 OPERA LUI MOLIERE CA DRAMĂ CLASICĂ .......... pagina 9
CAPITOLUL II: COMEDIA LUI MOLIERE .......... pagina 13
2.1 COMMEDIA DELL’ARTE REFLECTATĂ ÎN OPERA LUI MOLIERE .......... pagina 13
2.2 PERSONAJUL COMIC ȘI RELAȚIILE INTERPERSONAJE .......... pagina 14
2.3 HARPAGON - PERSONAJ PRINCIPAL .......... pagina 16
2.4 SINTEZA OPERELOR LUI MOLIERE .......... pagina 19
CAPITOLUL III: FEȚELE LUI IANUS: COMEDIA ȘI TRAGEDIA .......... pagina 22
3.1 TRAGICUL PERSONAJELOR .......... pagina 22
3.2 TRAGICUL SITUAȚIILOR .......... pagina 23
CONCLUZIE .......... pagina 25
BIBLIOGRAFIE .......... pagina 27
ANEXE .......... pagina 28
Extras din atestat
„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească.”- Citat de Federico Gercia Lorca
Molière reprezintă culmea comediei franceze a secolului al XVII-lea. Dramaturg , actor și director de teatru este o emblemă a teatrului francez.
Consider că datorită celor treizeci de comedii, Molière devine pentru umanitate o modalitate de alungare a tristeții, înlocuită cu hohote de râs, pentru actori un bogat repertoriu teatral, iar pentru spectator un profesor cu un puternic simț al ironiei. Este un maestru într-ale râsului datorită loialității sale față de comediografie. Molière ar fi pledat pentru stilul tragic, însă datele sale înnăscute și vocile spectatorilor i-au arătat calea către un succes etern. Prin opera sa, dramaturgul francez aduce cititorilor elemente clasice, antice, dar, în primul rând, elemente din Commedia dell’Arte.
Molière este creatorul unei specii noi, comedia de caracter în proză care este comedie prin formă dar tragedie prin conținut. Dramaturgul apelează la canoanele clasice, în special la acela al respectării unui principiu fundamental: imitarea naturii, numai că el se oprește asupra naturii umane cu bogăția ei de aspecte. Individul devine o formă concretă care închide o esență generală. Din acest motiv deși prin datele concrete personajele aparțin unei epoci, ele pot trăi mereu pretutindeni. Consider că universalitatea operelor sale reprezintă principalul său rol în istoria teatrului universal. Molière a cuprins în comediile sale slăbiciunile omenești, aceleași în orice epocă și în orice loc. Astfel comedia lui Molière prezintă tragicul existențial al ființei umane, incapabilă să își depăsească condiția, destinul dar și propriile defecte. Chiar dacă aparent situația pare să se rezolve în mod comic, omul rămâne la fel de supus vinei sale tragice, deznodământul nu aduce și îndreptarea morală a personajului.
Datorită acestei abordări inedite a cenușiului vieții, acestă lucrare va prezenta lupta personajelor molierești între vină și adevăr social, izvoarele creației lui Molière, drumul său către comedie și către succes dar și personajul molieresc individualizat și abstractizat totodată.Putem conchide astfel, comediile lui Molière ascund acel sâmbure al înțelepciunii Antichității ai cărei gânditori știau că tragedia și comedia sunt cele două fețe ale lui Ianus și că în umbra lor ființa omenească este condamnată la o eternă scindare.
Bibliografie atestat
1.Haig, Acterian – „Molière”, editura Ararat, anul 1995.
2.Mihail, Bulgakov – „Viața domnului de Molière”, editura Junimea, Iași, anul 1976.
3.Ovidiu, Drimba – „Istoria Teatrului Universal” , editura Vestala, București, anul 2007.
4.B. Elvin – „Teatrul și Interogația tragică” , editura pentru Literatura Universală, Bucureți, anul 1969.
5.Molière – „Dragoste cu toane” , „Prețioasele ridicole” , editura Minerva, București, anul 1974.
6.Molière – „Avarul” , „Tartuffe” , editura MondoRo, București, anul 2013.
7.Vito, Pandolfi – „Istoria Teatrului Universal”, editura Meridiane, București, anul 1971.
8.Micaela, Slăvescu – „Texte comentate” , editura Albatros, anul 1974.
9.Costin, Tuchilă și Pușa, Roth – „Molière- filozofia râsului” , capitol din „Clasicii dramaturgiei universale”, vol. I, Bucureşti, editura Academiei Române, anul 2010.
10.Ion Zamfirescu – „Istoria Universală a Teatrului” , editura pentru Literatura Universală, București, anul 1968.