Stimularea creativitatii la elevi

Lumea în care trăim este caracterizată prin schimbare. Şcoala este pusă în situaţia de a se autodepăşi, de a trece la o strategie nouă, prin care iasă din rutină şi conformism. În locul unui învăţământ centrat pe acumularea de informaţii, didactica modernă promovează ideea de a-l pune pe copil în contact direct cu sursa de informare şi cu obiectul învăţării, îndemnându-l la căutări, explorări, cercetări, care să-l conducă la descoperirea noţiunilor şi cunoştintelor, pe cât posibil, prin forţe proprii. Copilul este aşezat în centrul activităţii de învăţare, iar cadrului didactic îi revine sarcina de a organiza, stimula şi îndruma experienţele de învăţare ale copiilor, încurajându-i să acţioneze şi sprijinindu-le iniţiativele.

În vederea realizării unui învăţământ modern, s-a impus o reorganizare a managementului instructiv-educativ, care propune strategii didactice prin care copiii devin participanţi conştienţi şi activi ai propriei formări. A şti cu adevărat înseamnă a înţelege, fără a fi înţelese cunoştinţele nu sunt durabile, iar pentru a fi întelese cunoştinţele trebuie aplicate în practică. Copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a eperimenta, de a găsi singuri soluţii la anumite probleme, de a aplica crativ cunoştinţele acumulate.
Ţinând cont de acest lucru, managementul educaşional are ca prioritate pregătirea copilului pentru viaţă, pentru cerinţele concrete, reale, existente şi viitoare, legate de activitatea profesională, de viaţa socială şi culturală. În acest context accentul cade pe cultivarea receptivităţii şi formarea unor abilităţi care să le permită să asimileze rapid şi eficient informaţiile noi, pe facilitarea accesului direct la informaţii, preocuparea pentru performanţele individuale, stimularea creativităţii şi activităţii în echipă.

Pe măsură ce învăţământul este orientat în direcţia învăţării active, care pune accentul pe achiziţia de competenţe, pe asimilarea şi utilizarea de cunoştinţe, stimularea creativităţii devine o necesitate a învăţământului în vederea formării personalităţii complexe a elevilor. Cadrul didactic trebuie să fie receptiv la aspectele care îi preocupă pe copii şi care le stârnesc curiozitatea, oferindu-le posibilitatea de a găsi raspunsuri la întrebări, de a îşi exprima şi argumenta opiniile, dar şi de a le stârni interesul, de a găsi pretexte şi motive pentru antrenarea elevilor în alte situaţii de învăţare.

Un cadru didactic care va reuşi să deschidă odată cu copiii poarta cunoaşterii, ieşind din tiparele învăţământului formal, va avea cea mai mare satisfacţie sufletească atunci când, peste ani, va vedea generaţiile la a căror formare a contribuit, că sunt oameni echilibraţi, oameni cu gândire independentă şi creativă, pregătiţi să acţioneze în diverse situaţii, să facă faţă tuturor provocărilor. De aceea voi avea în vedere ca elevii mei să ştie nu pentru că le-am spus, ci pentru că au înţeles noţiunile, dându-le prilejul să le descopere.