Sistemul de invatamant romanesc vs. sisteme de invatamant europene

Educația este unul din ingredientele care pune societatea în mișcare, care îi oferă strălucire, frumusețe, moralitate, armonie, care o îmbogățește. Poate de aceea mulți filosofi au meditat asupra educației și au încercat să o descrie; în acest sens, Platon spunea că ”educația are drept scop să dea sufletului și corpului întreaga frumusețe și perfecțiune de care sunt susceptibile”. La J.Simion ”educația este o operațiune prin care un spirit formează alt spirit și o inimă formează o altă inimă”. I.Kant consideră că ”educația urmărește realizarea întregii perfecțiuni de care natura omului este capabilă”.

Scopurile educației sunt necesare în măsura în care se dorește atingerea unui punct anume. În general, absența unui scop poate să însemne neputința de a ajunge la o țintă propusă. La fel și în educație, trebuie să știm ce dorim, ca să știm încotro trebuie să ne îndreptăm. Educația reprezintă principala resursă a dezvoltării individului, dar și o premisă majoră în păstrarea identității naționale. Are menirea de a ajuta copiii să crească spre a deveni adulți de succes. Prin prisma acestui scop, educația trebuie să ofere fiecărui copil cunoștințele și abilitățile necesare pentru o bună funcționare în cadrul societății moderne. Copiii sunt avizi după oportunități de explorare a mediului și după noi experiențe, care să le contureze o plăcere continuă și o curiozitate de-a învăță de-a lungul întregii vieți. Copiilor le place, și chiar au nevoie să realizeze cât de multe au ei de învățat și de descoperit, fără însă să-i sperie ideea de a acumula noi cunoștințe. 
Educația are rolul de a-i învăța să aspire spre adevăr, să-și dezvolte responsabilitatea morală, abilitatea de a discerne binele de rău, însă de a-l responsabiliza să aleagă binele, să discearnă relația binelui cu lumea înconjurătoare-conștientizarea lumii înconjurătoare și felul în care aceasta acționează asupra noastră.

Lucrarea de față evidențiază principale caracteristici ale sistemelor de învățământ românesc, belgian și grec. În primul capitol este prezentat sistemul de învățământ românesc cu toate structurile sale, prima componentă fiind grădinița și ultima este reprezentată de studiile de doctorat. În următorul capitol intitulat sisteme de învățământ din Belgia și Grecia, este prezentată structura fiecărui sistem de învățământ din aceste două țări. Astfel, sistemul din Belgia începe cu admiterea la vârsta de 2 ani și jumătate la grădiniță, încheindu-se prin studiile universitare, sistemul de învățământ grec începe la 3 ani și jumătate durând o perioadă de doi ani și se încheie cu învățământul superior ce se desfășoară în instituții precum Instituție de Învâțământ Superior, Instituție de Învățământ Tehnologic sau Academie Pedagogică. În capitolul trei este prezentată o paralelă între cele trei sisteme, evidențiind asemănările și deosebirile între acestea.