Muzica Rock'n Roll a anilor 50

Rock and roll (scris și rock & roll sau rock'n'roll) este un stil muzical care s-a născut în Statele Unite ale Americii și care s-a dezvoltat în special la sfârșitul anilor 1940 și la începutul anilor 1950. 
Originea stilistică a acestui gen muzical este provenită direct din muzica „rhythm and blues”, muzica anilor 40’ din America, original numită „black music” sau „race music” (muzica artiștilor de culoare), schimbându-i-se numele pentru a fi politic mai corect. Captează publicul printr-un ritm puternic și versuri despre libertate, relații și aspirații. La rândul ei este și ea derivată dintr-o gamă variată de genuri muzicale: blues (gen muzical, instrumental și vocal, originar cântat de sclavii de culoare pentru a-și exprima sentimentele de tristețe și suferință sau pentru a-și armoniza mișcările colective), boogie-woogie (interpretarea pianistică a blues-ului), jazz (muzică afro-americană ce are ca element caracteristic tipic improvizația; aceasta era la început cântată fără note) și swing (stil muzical american dansant cu ritmul bine accentuat de bass și percuție).

Deține și influențe din muzica country, gospel și din folk-ul tradițional. Fiecare gen în parte s-a dezvoltat în timp, trecând prin schimbările modei și a inovațiilor,  dar a făcut schimburi de idei și de elemente stilistice cu toate celelalte. 
La început, ca instrumente principale au fost folosite cel mai des fie pianul, fie saxofonul, dar după mijlocul anilor 50’ acestea au fost înlocuite sau completate de chitară. Chitara electrică, realizată și comercializată de Leo Fender, unul dintre cei mai cunoscuți producători de instrumente muzicale, a cunoscut un succes enorm în acea perioadă, aplicându-se perfect în muzica rock. Rock and roll-ul clasic este de obicei cântat la: una sau două chitare, un contrabas sau chitară bass electrică (mai târziu) și un set de tobe.  

Unul dintre cei mai importanți factori care au dus la formarea genului a fost tradiția muzicală a populației de culoare din America. Trăsăturile muzicale africane datează încă din 1619, aceștia au un dar moștenit de a povesti prin muzică, tradițională cu elemente ritmice puternice, cu o utilizare frecventă a ”notelor albastre” (note care, din scopuri expresive, sunt cântate, din instrumente sau voce, ușor la o înățime diferită decât cea standard, alterând între un sfert de ton și un semiton) și de multe ori folosind tehnici vocale ca „apel și răspuns”. Muzica africană a trecut prin schimbări majore din cauza experienței sclaviei și a contactului cu muzica și stilurile populației albe ca  balada folk și instrumente noi cum ar fi chitara spaniolă.

Un important factor a fost marea migrare din anii 1940 a persoanelor de culoare, foști sclavi, din sudul Americii în nordul ei, în mari centre urbane ca: Memphis, New York City, Detroit, Chicago, Cleveland și Buffalo. A însemnat conviețuirea ambelor etnii, și de la sine muzica a fost influențată împrumutând de la una la alta elemente muzicale sau chiar tendințe din modă.
„Rock’n’roll a fost un rezultat inevitabil al interacțiunilor sociale și muzicale între negri și albi din sud și sud-vestul Statelor Unite ale Americii. Rădăcinile sale sunt complexe și încurcate. Piatra de temelie, muzica religioasă a negrilor, a influențat blues-ul; blues-ul rural a influențat cântecele folk ale albilor și muzica populară a negrilor din ghetouri; blues-ul și pop-ul negrilor au influențat jazz-ul, și așa mai departe. Dar singurul și cel mai important proces a fost influența muzicii negrilor asupra albilor.” 

Datorită avansării științei, expresivitatea limbajului s-a extins, timbrul s-a îmbogățit și diversificat, iar resursele sonore s-au amplificat. Prin inovații, limbajul muzical a avut numai de câștigat.
Dintre toate schimbările din secolul al XX-lea, electronizarea instrumentelor tradiționale a schimbat radical muzica și a realizat un progres prin lărgirea ambitusului și diversificarea timbrului îmbogățind orchestrația prin sunete noi, continue și forme libere.