Argument .......... pagina 3
1.Impresionismul pictural .......... pagina 4
1.1.Scurt istoric .......... pagina 4
1.2.Reprezentanţi, opere semnificative .......... pagina 8
2.Preludiile pentru pian de Claude Debussy .......... pagina 12
2.1.Limbajul muzical al lui Debussy .......... pagina 12
2.2.Preludiile pentru pian, Caietul I şi II (1909-1910 şi 1910-1912) .......... pagina 13
2.2.1. Caietul I .......... pagina 15
2.2.2. Caietul al II-lea .......... pagina 17
3.Claude Debussy, impresionist? .......... pagina 20
3.1.Introducere .......... pagina 20
3.2.Impresionismul în muzică .......... pagina 22
3.3.Impresionismul în creaţia lui Debussy .......... pagina 24
3.3.1.Îndoieli privind apartenenţa lui Debussy la curentul impresionist .......... pagina 27
3.3.2.Muzica lui Debussy în viziunea altora .......... pagina 28
Concluzii .......... pagina 31
Bibliografie .......... pagina 33
Deja din secolul al XIX-lea putem observa o dezvoltare, fără precedent, atât socială cât şi ştiinţifică, fapt care a influenţat într-o măsură foarte mare dezvoltarea artelor precum sculptura, pictura şi muzica. Mulţimea de curente artistice de la sfârşitul secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea sunt drept dovada acestei dezvoltări, şi în acelaşi timp reflectă perfect spiritul omului modern, care tinde mereu spre noutate, libertate şi inegalabil.
Tema de bază al acestui studiu este Impresionismul, unul dintre stilurile secolelor XIX-XX, un stil în primul rând pictural, însă cu foarte puternice influenţe asupra muzicii şi asupra celorlalte arte, precum sculptura sau muzica. Aşa cum ştim, denumirea stilului pictural a fost dat de un critic artistic, prezent la unele dintre expoziţiile organizate în atelierul fotografului Nadar, la Paris. Printre pictorii care au expus era prezent şi Claude Monet cu pictura Impression, soleil levant (Impresie, răsărit de soare, despre vestitul port Havre), pe care, criticul artistic, Louis Leroy, a caracterizat-o cu epitetul batjocoritor de impresionist. Original acest termen desemna ceva nefiresc, lipsit de valoare, incomplet, opus, o accepţiune inadecvată deoarece stilul impresionist cunoaşte opere excepţionale în istoria artelor. Fábián László în lucrarea sa Debussy a redat o mărturisire a compozitorului, prin care acesta sub numele de M. Croche, se revoltă împotriva categorisirii lui ca fiind impresionist, dar această revoltă este mai degrabă o opunere faţă de semnificaţia timpurie a calitativului de impresionist: „mulţi critici şi estetici şi-au formulat idei, în majoritate negative, despre acest nou stil în muzică, încadrând unele lucrări sub curentele impresionismului sau simbolismului, probabil din lipsa unor argumentări convingătoare.
” Într-adevăr multă vreme, epitetul impresionist era folosit pentru categorisirea unor compozitori care se opun tradiţiei, şi care nu respectă nici o regulă, răsturnând întreaga armonie anterioară. Totuşi această opunere faţă de tradiţie nu a creat neapărat haos, ci mai de grabă adevărate capodopere în istoria artelor, păstrându-şi scopul, adică de a reda natura cât mai real şi în acelaşi timp a provoca plăceri, scop care încă de la începuturile istoriei a stat la baza artelor.
Prin acest studiu am încercat să prezint în primul rând caracteristicile acestui stil şi influenţa acestuia aspra celorlalte arte, în primul rând muzica, unde în primul rând prin creaţia lui Claude Debussy. Am încercat să surprind elementele comune şi valorile create atât în muzică cât şi în pictură sub umbra acestui curent artistic, care fără doar şi poate a deschis o cale spre modernitate în arte.
Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române descrie impresionismul ca fiind o mişcare artistică apărută în a două jumătate a secolului la XIX-lea. Ea este caracterizată prin înnoirea peisajului practicat în plein air, printr-un interes deosebit pentru lumină, nuanţe, tonuri, umbre colorate, renunţându-se la detalii, la contururi precise, la clarobscur. În pictură s-a manifestat prin modelarea fragmentară a suprafeţelor, în sculptură prin cultivarea libertăţii formei, a frazei, a limbajului armonic şi prin lărgirea cadrului tonal în muzică. În acelaşi timp termenul marchează şi un sistem estetic ale cărui principii de creaţie şi de critică sunt bazate pe impresii, senzaţii, emoţii (trăite nemijlocit), pe mobilitatea fenomenelor, mai mult decât pe aspectul stabil şi conceptual al lucrurilor.
Impresionismul este un curent artistic, care marchează la sfârşitul secolului al XIX-lea o reacţie în faţa academismului (împotriva redării a ceea ce se ştie despre o fiinţă sau obiect) şi naturalismului, având ca obiect în artele plastice şi muzică surprinderea şi evocarea directă a impresiilor fugitive încercate de artist, în alte cuvinte sugerând un mare interes pentru instantaneu, eroul picturii devenind lumina.
1.DEXI, Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editura Arc şi Editura Gunivas, 2007.
2.Dicţionar de artă, vol. I, Editura Meridiane, Bucureşti, 1995.
3.Dicţionar de estetică generală, Editura Politică, Bucureşti, 1972.
4.Dicţionar de termeni muzicali, ediţia a II-a, Editura enciclopedică, Bucureşti, 2008.
5.Pictura modernă I De la Manet la Neoimpresionişti, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, Text de Joseph-Emile Muller.
6.The Book os Art, vol. VII, Editat de Alan Bowness, Editura Grolier, Londra, 1965.
7.The Book of Modern Composers, Editat de David Ewen, Editura Alfred a Knopf, New York, 1956.
8.The History of Music in Sound, vol. X: Modern Music (1890-1950), Editor general: Gerald Abraham, Oxford University Press, Londra, 1959.
9.Constantin, Brăiloiu, Patru Muzicanţi Francezi, Fauré – Duparc – Debussy – Ravel, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, Bucureşti, 1935.
10.Constantin, Prut, Dicţionar de artă modernă, Editura Albatros, Busureşti, 1982.
11.Cornel Ţăranu, Elemente de stilistică muzicală (Secolul XX), vol. I, Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca, 1981.
12.David Ewen, The World of Twentieth Century Music, Editura Prentice-Hall, SUA, 1968.
13.Debicki, Jacek, Favre, Jean-François, Grünewald, Dietrich, Pimentel, Antonio Filipe, Istoria artei – pictură, sculptură, arhitectură, Editura Enciclopedia RAO, Bucureşti, 1998.
14.Fábián László, Debussy élete, kora és művészete, Zeneműkiadó, Budapesta, 1957.
15.Fausta Dimulescu, Preludiul de la Bach la Debussy, Reper de scriitură pianistică în muzica europeană, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008.
16.Gabriel Bulancea, Gândirea creatoare şi estetică a lui Claude Debussy, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2008.
17.Galina Cocearova, Victoria Melnic, Armonia II, Istoria armoniei, Editura Museum, Chişinău, 2003.
18.Mocanu Titus, Morfologia artei moderne, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973.
19.Romeo Alexandrescu, Debussy, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967.
20.Vasile Florea, Gheorghe Székely, Dicţionar de artă universală, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2002.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.