INTRODUCERE ...... pagina 3
CAPITOLUL I – PERIOADA DE FORMARE ARTISTICĂ ...... pagina 4
1.1. Copilăria, o intimă comuniune cu natura ...... pagina 4
1.2. Viena, o amintire a marii epoci a clasicismului ...... pagina 6
1.3. Paris sau o nouă deschidere ...... pagina 9
CAPITOLUL II – INTERPRETUL ENESCU ...... pagina 13
2.2. Personalitatea în actul creator al interpretării ...... pagina 17
2.3. Unele aspecte ale particularităţilor stilistice ...... pagina 22
CAPITOLUL III – COMPOZITORUL ENESCU ...... pagina 31
3.1. Preliminarii ...... pagina 31
3.2. Câteva note asupra creaţiei simfonice ...... pagina 36
3.3. Câteva note asupra creaţiei instrumentale şi de cameră ...... pagina 48
BIBLIOGRAFIE ...... pagina 57
Despre efectul pozitiv pe care îl are muzica asupra conştiinţei umane, s-au formulat de-a lungul veacurilor un număr impresionant de idei, în contextul vieţii sociale, morale, civice, religioase, psihologice etc. Bineînţeles, cultivarea spiritului uman se face prin educaţie, iar dacă ne referim la educaţia muzicală, ajungem cu sau fără voia noastră la una dintre cele mai importante laturi ale sale, şi anume, audiţia muzicală. Aceasta are un caracter extrem de complex, mai ales dacă luăm în considerare zonele în care, şi cum acţionează.
Sunt cunoscute cercetările din domeniul medicinii, referitoare la muzică şi la efectele acesteia asupra organismului uman, în care se arată concret cum audiţiile muzicale pot regla anumite funcţii, cum ar fi cele ale circulaţiei sanguine, a tensiunii arteriale sau a metabolismului. De la audiţia muzicală nu trebuie să ne aşteptăm doar la efecte care să ne încânte urechea, pe lângă senzaţiile de plăcere sau delectare, ea poate stârni şi durere, mai ales atunci când răscoleşte sufletul, trezind în noi o gamă foarte variată de sentimente.
Relaxarea psihică şi chiar vindacarea anumitor boli prin meloterapie, sunt deasemenea cunoscute şi practicate. Muzica, prin cele două componente ale sale practicate în şcoală, adică cântul şi audiţia muzicală, au şi rolul de a ne apropia de cele sfinte, într-o lume în care tendinţa spre păcat este din ce în ce mai mare. Apoi, nu este de neglijat aspectul în care în urma audiţiei muzicale are loc comunicarea, transmiterea unor idei sau sentimente referitoare la valorile spirituale dobândite, şi pe baza cărora putem descoperii noi elemente ale cunoaşterii.
Conchizând, consider că această cunoaştere de care are nevoie elevul pentru a înţelege muzica, trebuie să înceapă cu istoria muzicii poporului său în general, şi cu cea privind compozitorul naţional, în particular. Despre Enescu s-au scris multe pagini, şi nu ştiu dacă s-ar mai pute scrie ceva nou. În lucrarea de faţă am avut intenţia de a grupa cele mai importante informaţii referitoare la viaţa şi opera marelui nostru compozitor George Enescu, în aşa fel, încât să-i fie mult mai lesne de înţeles cititorului, rolul pe care acesta îl are în contextul muzicii româneşti şi a celei universale, şi totodată, locul pe care-l ocupă muzica sa.
Ei bine, toate aceste lucruri enumerate, stau la baza imboldului pe care l-am simţit în momentul alegerii acestei teme. Noutatea adusă constă în gruparea - după cum am mai arătat - celor mai importante momente din viaţa şi opera enesciană, pe parcursul a 70-80 de pagini, în aşa fel încât să se poată urmări firul roşu al lucrării, şi anume, acela prin care se reliefează naţionalul în contextul universalităţii muzicii lui Enescu.
1. Bălan, George, Enescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1962.
2. Bălan, George, George Enescu, Editura Tineretului, Bucureşti, 1963.
3. Bentoiu, Pascal, Capodopere enesciene, Editura Muzicală, Bucureşti, 1984.
4. Bentoiu, Pascal, Deschideri spre lumea muzicii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973.
5. Ciomac, Emanoil, Enescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1968.
6. Cosma Octavian Lazăr, Oedipu-ul enescian, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967.
7. Dânşorean, Bujor, Istoria muzicii româneşti, Suport de curs pentru studii de scurtă durată prin învăţământ la distanţă, Anul III, Semestrul II, Muzica românească, Academia de muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca, 2003.
8. Enescu, George, Scrisori, Editura Muzicală, Bucureşti, 1974.
9. Foni, Fernanda, Missir, N., Voicana M., Zottoviceanu E., George Enescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1964.
10. Rădulescu, Mihai, Violonistica enesciană, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971.
11. Roşca, Lucian, Emil, Aspecte Inovatoare ale ritmului în Creaţia Muzicală Românescă (1940-1985), Editura Muzicală, Bucureşti, 2008.
12. Sava, Iosif, Amintirile muzicienilor români, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982.
13. Sbârcea George, Veşnic tânărul George Enescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1981.
14. Studii de muzicologie, vol. II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966.
15. Studii de muzicologie, vol. IV, Editura Muzicală, Bucureşti, 1968.
16. Studii de muzicologie, vol. V, Editura Muzicală, Bucureşti, 1969.
17. Studii de muzicologie, vol. VII, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971.
18. Studii de muzicologie, vol. X, Editura Muzicală, Bucureşti, 1974..
19. Studii de muzicologie, vol. XI, Editura Muzicală, Bucureşti, 1976.
20. Tudor, Andrei, Enescu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956.
21. Tudor, Andrei, George Enescu – viaţa în imagini, Editura Muzicală, Bucureşti, 1961.
22. Voicana, Mircea, Firca, C., Hoffman, A., Zottoviceanu, E., George Enescu – monografie, vol. I, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971.
23. Voicana, Mircea, Firca, C., Hoffman, A., Zottoviceanu, E., George Enescu – monografie, vol. II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.