Regimuri de așchiere, adaosuri de prelucrare la găurire și alezare

ARGUMENT

In desfasurarea unui proces de productie, normarea muncii este o necesitate obiectiva pentru organizarea productiei, deoarece permite stabilirea in mod stiintific a cantitatii de munca necesare pentru executarea unor lucrari sau indeplinirea unor functii, in anumite conditii tehnico-organizatorice.

Obiectul activitatii de normare a muncii il formeaza elaborarea metodologica si practica pentru stabilirea normelor pe baza de studii, generalizarea si introducerea metodelor mai inaintate de munca, folosirea rationala a timpului de lucru, a mijloacelor de munca si a obiectului muncii

Prin caracterul ei de a studia folosirea rationala a timpului, normarea muncii scoate in evidenta posibilitatile de folosire a noi resurse pentru cresterea productivitatii muncii, de folosire in acest sens a progresului tehnic si de perfectionare a productiei si a muncii. Studiul muncii trebuie sa se faca tinandu-se seama de conditiile concrete de posibilitatile de imbunatatire a acestor conditii si de aplicarea practica a tehnologiei. Pentru prelucrarea unei piese se foloseste o anumita cantitate de timp, care depinde de mai multi factori dintre care mai importanti sunt : dimensiunea piesei, forma constructiva, procedeele tehnologice alese, precizia de prelucrare, regimul de aschiere. Forma constructiva si dimensiunile sunt determinate la proiectare din conditiile de rezistenta si functionare.

La proiectarea unei masini se cere, de obicei, sa se obtina o aplicabilitate maxima si o siguranta in functionare din punct de vedere economic insa constructia trebuia sa se realizeze cu un consum sau minim de material si cu un volum redus de munca. Dimensiunile  constructive si forma au influienta hotaratoare atat asupra consumului de material cat si asupra volumului de munca, ceea ce se exprima prin tehnologitatea constructiei respective.

Conditiile principale pentru prevenirea tehnologicitatii unei piese se refera la forma optima cat mai simpla ; asigurarea unei greutati minime ; alegerea semifabricatelor astfel incat sa aiba adaosuri de prelucrare cat mai mici ; folosirea unei variatii minime de calitati de materiale ; folosirea materialelor cele mai corespunzatoare ; folosirea optima a tolerantelor ; folosirea constructiilor