Intretinerea, defectiunile si repararea instalatiei de racire a autovehiculelor

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic corespunzător unei bune funcţionări a motorului, cu randament ridicat.

Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800...2000°C, ceea ce înrăutăţeşte ungerea, modifică proprietăţile mecanice ale pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi poate duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor. Prin sistemul de răcire se elimină în mediul ambiant 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând o temperatură optimăde 85...90°C.

După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu lichid.

Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon), care nu se mai utilizează la automobile, şi cu circulaţie forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5- 1,1 bar peste presiunea mediului ambiant).

Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi nu vine în contact cu atmosfera decât prin supapa vasului de expansiune.

Instalaţia de răcire cu aer se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul rece pătrunde printre aripioarele cilindrului şi chiulasei (expuse deschis în atmosferă), datorită vitezei de deplasare. La motoarele de automobile, se foloseşte sistemul de răcire cu aer, prin intermediul unui ventilator (turbină) care introduce aerul sub presiune printre aripioarele cilindrilor şi chiulaselor, cu care sunt prevăzute.

Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic de aer peste cilindri şi chiulasă. Debitul acestuia este de 4-5 ori mai mare decât al ventilatorului de la sistemul de răcire cu lichid. Unele motoare au ventilatoare cu palete cu pas variabil reglat automat prin termostat, în funcţie de temperatura motorului.

Cilindrii şi chiulasa motorului răcit cu aer sunt prevăzuţi prin construcţie cu aripioare turnate corp comun sau ataşate, care au rol dea mări suprafaţa de răcire.

Avantajele sistemului de răcire cu aer sunt: încălzirea mai rapidă a motorului la pornire; construcţia mai simplă a chiulasei şi a blocului motor (fără cămaşă de apă); evitarea neajunsului creat de depunerea de piatră; întreţinerea mai simplă; nu prezintă pericol de îngheţ; uzuri mai mici ale cilindrilor, ca urmare a unei încălziri mai rapide după pornire; cost mai redus.

Dezavantajele: imposibilitatea unui control precis al răcirii; răcirea insuficientă a zonelor calde ca urmare a conductibilităţii termice inferioare a aerului în comparaţie cu apa; zgomot puternic al ventilatorului; la putere egală, motorul policilindric răcit cu aer este mai lung din cauza aripioarelor de la cilindri şi prin urmare este mai greu.

Datorită celor menţionate răcirea cu aer se aplică mai frecvent la MAC grele, dat fiind că acestealucrează mai bine latemperaturi mai mari ale cilindrilor şi la MAS de cilindreemică.

In figura 1.1 se reprezintă instalaţia de răcire cu aer la motorul unui autoturism. Aerul este trimis cu presiune de ventilatorul 1, în mantaua 2, care-1 conduce spre cilindrii 3 şi chiulasele 4 - printre aripioarele lor, asigurând o răcire uniformă. Ventilatorul este antrenat de o curea trapezoidală, care transmite mişcareaşi la generatorul de curent.