Intretinerea, defectiunile si repararea ambreiajului

Puterea dezvoltată de motor este transmisă la roţile motoare de o serie de organe care formează transmisia automobilului. Aceste organe sunt: ambreiajul, cutia de viteze, transmisia principală şi diferenţialul.

Ambreiajul este organul de legătură a transmisiei cu motorul, fiind montat între motor şi schimbătorul de viteze. Ambreiajul permite decuplarea şi cuplarea lină a transmisiei cu motorul, în următoarele situaţii:
1. la plecarea automobilului din loc, cînd trebuie rotită progresiv transmisia, de la zero la turaţia arborelui cotit necesară pentru a învinge rezistenţa la rulare şi forţa de inerţie a automobilului (puterea motorului este direct proporţională cu turaţia arborelui cotit);
2. la schimbarea treptelor de viteză, pentru ca roţile dinţate ale schimbătorului de viteze să funcţioneze fără sarcină, realizîndu-se o cuplare fără şocuri.

Ambreiajul este şi un organ de protecţie al transmisiei, deoarece, la un moment rezistent mai mare decît momentul pentru care a fost calculat, ambreiajul patinează. Patinarea ambreiajului se obţine prin alunecarea plăcilor lui una faţă de alta.
După principiul de funcţionare, ambreiajele se împart în: ambreiaje mecanice (cu frecare), ambreiaje hidraulice, ambreiaje combinate.
Destinaţia ambreiajului. Ambreiajul face parte din transmisia automobilului şi este intercalat între motor şi cutia de viteze, în scopul compensării principalelor dezavantaje ale motorului cu ardere internă (imposibilitatea pornirii în sarcină şi existenta unei zone de functionare instabila).

Ambreiajul serveşte la decuplarea temporară şi la cuplarea progresivă a motorului cu tran- smisia. Decuplarea şi cuplarea motorului de transmisie sunt necesare la pornirea din loc a automobilului şi în timpul mersului pentru schimbarea treptelor cutiei de viteze.
Ambreiajul serveşte, în acelaşi timp la protejarea la suprasarcini a celorlalte organe ale transmisiei.

Ambreiajul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, şi anume:
 să permită decuplarea completă a motorului de transmisie pentru ca schimbarea treptelor să se facă fără şocuri;
 să necesite la decuplare eforturi reduse din partea conducătorului fără a se obţine însă o cursă la pedală mai mare de 120-200 mm;
 să asigure în stare cuplată o îmbinare perfectă (fără patinare) între motor şi transmisie;
 să permită eliminarea căldurii care se produc în timpul procesului de cuplare (ambreiere) prin patinarea suprafeţelor de frecare;
 să permită cuplarea suficient de progresivă pentru a se evita pornirea bruscă din loc a automobilului;
 să fie cât mai uşor de întreţinut şi reglat şi să ofere siguranţă în funcţionare.