Caracteristicile și părțile componente asamblări nituite

1. Argument

Majoritatea aparatelor, mașinilor și instalațiilor se compun dintr-o serie de piese și subansambluri. În foarte multe cazuri, acestea trebuie să se încadreze în anumite limite de abateri dimensionale, care țin atât de construcție, cât și de modul în care ele lucrează împreună.

Asamblarea este îmbinarea a două sau mai multe piese definitiv prelucrate, într-o anumită succesiune, astfel încât să formeze un produs finit, care să corespundă din punct de vedere tehnic scopului pentru care a fost proiectat.

Procesul de asamblare reprezintă etapa finală a procesului tehnologic și este executat în general în aceeași întreprindere în care au fost executate și piesele. În situații speciale, asamblarea finală (sau cea parțială) se face la locul de utilizare a produsului.

Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea operațiilor de îmbinare a pieselor, de verificare a poziției lor relative și de recepție după asamblarea definitivă, având drept scop obținerea unui produs care să corespundă în totalitate activității pentru care a fost proiectat.

De regulă, piesele nu se montează direct în ansamblul general. Întâi sunt montate subansamblurile și mecanismele, apoi, împreună cu piesele de legătură, acestea formează ansamblul general.

Asamblarea prin nituire este operația prin care două sau mai multe table sau alte profile subțiri se îmbină nedemontabil prin intermediul organelor de mașini numite nituri.

Nituirea este una dintre cele mai vechi metode de asamblare fiind utilizată în construcția de mașini la asamblările fixe ale diferitelor piese, în construcțiile aviatice, la construcția de poduri, cazane.

Asamblarea cu aceste nituri pop este demontabila cu ajutorul bormașinii prin găurirea acestui nit sau cu flexul, prin decapitare.

Unele nituri cu filet pot fi montate si manual, nu numai automat, numărul lor de componente determinând modalitatea prin care ele pot fi fixate.

Până să fie utilizată sudarea, nituirea reprezentă singura modalitate de asamblare folosită la construcția de poduri, cazane, vapoare și construcții metalice.

Cele mai renumite construcții create folosind o conexiune nituită sunt Turnul Eiffel de la Paris, Turnul Shukhov din Moscova sau Podul Harbour din portul Sydney.

1. Nituirea

Nituirea este îmbinarea a două sau mai multe piese, ce se realizează prin folosirea organelor de asamblare numite nituri.

Asamblările nituite se execută manual sau mecanic. Nituirea propriu-zisa se execută după operațiile de curățire, îndreptare și găurire a pieselor. Utilajele pentru nituire se compun din:

- instalații pentru încălzirea niturilor: forje, cuptoare, aparate electrice pentru încălzire;

- dispozitive de formare a capului: capuitoare și contracapuitoare cu anexe (suporți de susținere a contracapuitoarelor);

- dispozitive de lovire si presare: ciocanul de mana(barosul), ciocane pneumatice, prese. Operația de nituire se realizează prin suprapunerea tablelor cu unul, doua sau trei rânduri

de nituri, cap la cap sau cu eclise.

Niturile sunt organe de mașini care servesc la îmbinarea diferitelor subansambluri.

Niturile se confecționează din oțel carbon obișnuit OL 34, sau OL 37, alama, cupru și aluminiu. 

Nitul este organul de mașină utilizat la îmbinarea prin nituire. El este un corp cilindric prevăzut la un capăt cu un cap cilindric, tronconic sau bombat, iar celălalt cap se obține prin deformare plastică.

Părțile componente ale nitului sunt prezentate în figura 1:

1- capul inițial

2- tija

3- capul de închidere