Automate programabile

Automatele programabile au fost introduse prima oară în anii ’60. Principalul motiv al proiectării şi dezvoltării acestor sisteme a fost costul ridicat al realizării, exploatării şi depanăriisistemelor de automatizare cablate, bazate în principal pe relee electromagnetice, care dominau la aceadată sistemele de automatizare industriale.Apariţia automatului programabil a fost precedată de elaborarea şi sistematizarea unui set decerinţe pentru noul sistem de automatizare destinat înlocuirii sistemelor de automatizare cu releeintermediare. Astfel, automatul programabil trebuia să îndeplinească următoarele:
 să fie comparabil din punct de vedere al preţului cu sistemele de automatizare cu relee intermediare;
 să fie capabil să opereze în mediul industrial;
 să fie conceput şi realizat într-o formă modulară, cu posibilitatea înlocuirii uşoare a modulelor;
 să aibă posibilitatea de a transmite datele colectate din proces unui sistem central supervizor;
 programarea noului sistem trebuia să fie simplă,
 uşor de înţeles de către personalul familiarizat cu sistemele de automatizare cu relee.

Primul automat programabil în variantă industrială a apărut în SUA sub numele de MODICON 84(Modular Digital Controller). La mijlocul anilor ’70 automatele programabile erau realizate în principal în tehnologia microprocesoarelor cu prelucrare pe bit, iar în 1973 au apărut primele protocoale de comunicaţie între automate. În anii ’80 au apărut primele automate cu microprocesoarecu prelucrare pe cuvânt, şi de asemenea au apărut primele tendinţe de standardizare a protocoalelor de comunicaţie. Tot în această perioadă s-a pus accentul pe reducerea dimensiunii PLC-urilor şi prin introducerea programării software simbolice, realizarea programelor putându-se realiza din ce în ce mai mult pe calculatoare personale în locul consolelor de programare dedicate, utilizate exclusiv pentru programarea PLC-urilor până în acel moment.
În perioada anilor ’90 s-a pus un accent din ce în ce mai mare asupra standardizării atât a modurilor de programare cât şi a protocoalelor de comunicaţie. Anii ’90 au fost de asemenea martorii unei tendinţe de înlocuire a sistemelor de automatizare bazate pe automate programabile cu sisteme de automatizare bazate pe calculatoare personale, tendinţă care nu sa generalizat (automatele programabile dominând cu autoritate piaţa echipamentelor cu logică programată) din următoarele motive: Automatul programabil este garantat pentru utilizare în condiţii severe de "stres" industrial (variaţii de tensiune şitemperatură, noxe, vibraţii); Unitatea centrală este o unitate logică special concepută să interpreteze unset restrâns de instrucţiuni proprii controlului de proces. Acestea exprimă funcţii de bază ca: evaluarea expresiilor booleene (logice) cu atribuirea rezultatului unei variabile memorate sau unui canal de ieşire, secvenţe de numărare sau temporizare, calcule matematice ş.a.; Programarea structurilor de tip automat programabil este simplă şi constă în scrierea directă de la un terminal a unui şir de instrucţiuni, conform unor diagrame de semnal, ciclograme, organigrame sau a unui set de ecuaţii booleene. Intenţia producătorilor de AP este de a se adapta cunoştinţelor şi preferinţelor utilizatorilor