Subprograme în C++

Memoriu justificativ

Faţă de scrierea clasică, atunci când folosim subprogramele, orice problemă este descompusă în probleme mai simple. În general, o problemă complexă se rezolvă mai uşor dacă o descompunem în alte subprobleme mai mici. Apoi, şansele de a greşi la scrierea unui subprogram sunt cu mult mai mici decât acelea de a greşi la scrierea unui program mare. În plus, dacă într-un alt program este necesară sortarea altui vector de numere reale, metoda clasică ne permite să alegem din secvenţa de instrucţiuni ce formează programul pe cele ce realizează sortarea, să le copiem în noul program şi să facem eventualele adaptări. Aceste operaţii sunt destul de greoaie şi necesită multă atenţie. Prin implementarea modulară, cu ajutorul subprogramelor, ”preluarea“ se realizează mult mai uşor.

Motivul pentru care mi-am ales această temă este că utilizarea subprogramelor pune la dispoziție diferite avantajele, dintre care menționez: reutilizarea codului - odată scris, un subprogram poate fi utilizat de către mai multe programe;

✓ elaborarea algoritmilor prin descompunerea problemei în altele mai simple -

în acest fel, rezolvăm cu mult mai uşor problema;

✓ reducerea numărului de erori care pot apărea la scrierea programelor;

✓ depistarea cu uşurinţă a erorilor - verificăm la început subprogramele, apoi modul în care le-am asamblat (le-am apelat din cadrul programului);

✓ realizarea unor programe uşor de urmărit (lizibile).

Lucrarea de față este structurată în 4 capitole:

1. Prezentare generală

2. Variabile globale şi variabile locale

3. Structura funcţiilor şi apelul lor

4. Probleme rezolvate

1. Prezentare generală

Să ne imaginăm că dorim să scriem un program în care să citim o mulţime de numere întregi ale căror proprietăţi dorim sa le studiem şi eventual să efectuăm în funcţie de proprietăţile lor diferite operaţii cu numerele citite.

De exemplu presupunem că dorim să ştim dacă numerele citite sunt prime sau nu, dacă nu sunt prime dorim să le descompunem în factori primi, vrem să verificăm dacă au proprietea de palindrom sau să le convertim în alte baze şi altele.

Operaţiile pe care le-am înşirat mai sus sunt suficiente să ne dăm seama că programul pe care urmează să-l scriem este lung, greu de scris de urmărit şi de corectat în situaţia în care mai facem şi greşeli pe parcursul scrierii lui.

Ce este de făcut pentru a nu abandona înainte de a începe rezolvarea unei probleme complexe?

Limbajul C++ ne pune la dispoziţie instrumentele necesare pentru a ne uşura munca, pentru a nu fi nevoiţi să repetăm de multe ori aceleaşi secvenţe de program, pentru a fi uşor de gândit, de realizat, de corectat şi de înţeles şi de către o altă persoană decât cea care l-a scris.

Ne rămâne doar să mai învăţăm câte ceva despre subprograme.

Utilizarea subprogramelor ne permite accesul la ceea ce poate oferi programarea structurată în C++.

Beneficiem astfel de următoarele avantaje:

• Putem reutiliza cu uşurinţă codul scris.
• Elaborarea algoritmilor devine mult mai uşoară datorită descompunerii problemei în probleme mai simple, mai uşor de rezolvat.
• Corectarea erorilor se realizează cu mai mare uşurinţă.
• Descompunând problema şi rezolvând la un moment dat probleme mai simple, reducem numărul erorilor la elaborarea algoritmilor.