Atestat Informatica Oracle - Evidenta Hotel

I. BAZE DE DATE – NOTIUNI FUNDAMENTALE

1.Date, informaţii, cunoştinţe

Auzim adesea vorbindu-se despre “Era informaţiilor” sau “societate informaţională” sau “tehnologia informaţiei” însă de multe ori cuvântul "informaţie" este folosit fără a înţelege clar sensul acestui cuvânt, diferenţa dintre date, informaţii, cunoştinţe.

În general, conţinutul gândirii umane operează cu următoarele concepte:

1. Date – constau în material brut, fapte, simboluri, numere, cuvinte, poze fără un înţeles de sine stătător, neintegrate într-un context, fără relaţii cu alte date sau obiecte. Ele se pot obţine în urma unor experimente, sondaje etc. 
2. Informaţii – prin prelucrarea datelor şi găsirea relaţiilor dintre acestea se obţin informaţii care au un înţeles şi sunt integrate într-un context. Datele organizate şi prezentate într-un mod sistematic pentru a sublinia sensul acestor date devin informaţii. Pe scurt informaţiile sunt date prelucrate. Informaţiile se prezintă sub formă de rapoarte, statistici, diagrame etc. 
3. Cunoştinţele sunt colecţii de date, informaţii, adevăruri şi principii învăţate, acumulate de-a lungul timpului. Informaţiile despre un subiect reţinute şi înţelese şi care pot fi folosite în luarea de decizii, formează judecăţi şi opinii devin cunoştinţe. Cu alte cuvinte, cunoştinţele apar în momentul utilizării informaţiei .

2. Colectarea şi analizarea datelor. Modelul conceptual

Primul pas în realizarea unei aplicaţii de baze de date este analiza datelor şi realizarea unei scheme conceptuale (model conceptual) al acestor date.

În această etapă sunt analizate natura şi modul de utilizare a datelor. Sunt identificate datele care vor trebui memorate şi procesate, se împart aceste date în grupuri logice şi se identifică relaţiile care există între aceste grupuri.

Analiza datelor este un proces uneori dificil, care necesită mult timp, însă este o etapă absolut obligatorie. Fără o analiză atentă a datelor şi a modului de utilizare a acestora, vom realiza o bază de date care putem constata în final că nu întruneşte cerinţele beneficiarului. Costurile modificării acestei baze de date este mult mai mare decât costurile pe care le-ar fi implicat etapa de analiză şi realizare a modelului conceptual. Modificarea modelului conceptual este mult mai uşoară decât modificarea unor tabele deja existente, care eventual conţin şi o mulţime de date. Ideea de bază a analizei datelor şi construirii modelului conceptual este "să măsori de două ori şi să tai o singură dată".

Informaţiile necesare realizării modelului conceptual se obţin folosind metode convenţionale precum intervievarea oamenilor din cadrul organizaţiei şi studierea documentelor folosite.

Odată obţinute aceste informaţii ele trebuiesc reprezentate într-o formă convenţională care să poată fi uşor înţeleasă de toată lumea. O astfel de reprezentare este diagrama entităţi-relaţii, numită şi harta relaţiilor, sau ERD-ul (Entity Relationship Diagram). Aceste scheme sunt un instrument util care uşurează comunicarea dintre specialiştii care proiectează bazele de date şi programatori pe de o parte şi beneficiari, pe de altă parte. Aceştia din urmă pot înţelege cu uşurinţă o astfel de schemă, chiar dacă nu sunt cunoscători în domeniul IT.

În concluzie putem sublinia câteva caracteristici ale ERD-urilor:

• sunt un instrument de proiectare
• sunt o reprezentare grafică a unui sistem de date
• oferă un model conceptual de înalt nivel al bazelor de date
• sprijină înţelegerea de către utilizatori a datelor şi a relaţiilor dintre acestea
• sunt independente de implementare.

În cele ce urmează vom prezenta principalele elemente care intră în componenţa unui ERD precum şi convenţiile de reprezentare a acestora.

3. Entităţi. Instanţe. Atribute. Identificator unic.

O entitate este un lucru, obiect, persoană sau eveniment care are semnificaţie pentru afacerea modelată, despre care trebuie să colectăm şi să memorăm date. O entitate poate fi un lucru real, tangibil precum o clădire, o persoană, poate fi o activitate precum o programare  sau o operaţie, sau poate fi o noţiune abstractă.

O entitate este reprezentată în ERD printr-un dreptunghi cu colţurile rotunjite. Numele entităţii este întotdeauna un substantiv la singular şi se scrie în partea de sus a dreptunghiului cu majuscule

Pentru a preciza o instanţă a unei entităţi, trebuie să specificăm unele caracteristici ale acestui obiect, să-l descriem (precizăm de exemplu numele, clasa, şcoala etc). Aşadar, după ce am identificat entităţile trebuie să descriem aceste entităţi în termeni reali, adică să le stabilim atributele. Un atribut este orice detaliu care serveşte la identificarea, clasificarea, cuantificarea, sau exprimarea stării unei instanţe a unei entităţi. Atributele sunt informaţii specifice ce trebuie cunoscute şi memorate.

      Tipuri de legaturi intre tabele: 

• 1-1 – legatura dintre cele doua tabele se face pe baza cheilor primare 
• 1-n – cheia primara din tabela “parinte” se adauga in tabela “copil” sub forma de cheie externa
• n-n – nu se poate implementa practice si se recurge la adaugarea unei tabele suplimentare care va contine cheile primare ale tabelelor initiale si campuri referitoare la asocierea dintre tabelele “parinti”. Cheia primara din tabela intermediara va fi o cheie compusa. 

Schema conceptuala a bazei de date.

Analiza CRUD-se refera la CREATE, RETRIVE, UPDATE, DELETE-(creaza, reface, actualizeaza, sterge) operatii ce fac din ERD un model complet.Se verifica daca modelul exprima toate operatiile ce se pot face si nu are elem inutile, etc.

UID artificial si compus

UID-(Unique Identifier)-e atributul ce identifica in mod unic entitatea(ex: CNP, cod, id,). Daca e nevoie de o combinatie de mai multe atribute care sa identifice in mod unic entitatea , e vorba de un UID compus. Daca se recurge la o modalitate de identificare printr-un cod artificial oferit in mod automat de program, e vorba de UID artificial.

Tipuri de legaturi intre tabele

• 1-1 – legatura dintre cele doua tabele se face pe baza cheilor primare 
• 1-m – cheia primara din tabela “parinte” se adauga in tabela “copil” sub forma de cheie externa
• m-m – nu se poate implementa practic si se recurge la adaugarea unei tabele suplimentare care va contine cheile primare ale tabelelor initiale si campuri referitoare la asocierea dintre tabelele “parinti”. Cheia primara din tabela intermediara va fi o cheie compusa.