ARGUMENT .......... pagina 4
CAPITOLUL I: MATERII PRIME ŞI AUXILIARE NECESARE PROCESULUI DE OBTINERE A MERELOR DESHIDRATATE .......... pagina 6
1.1 Mere .......... pagina 6
1.2 Detergent .......... pagina 6
1.3 Apă potabilă .......... pagina 6
1.4 Hidroxid de sodiu .......... pagina 7
CAPITOLUL II: PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A MERELOR DESHIDRATATE .......... pagina 8
2.1 Schema tehnologică de obţinere a merelor deshidratate .......... pagina 8
2.2 Recepţia .......... pagina 8
2.3 Depozitarea merelor .......... pagina 9
2.4 Spălarea .......... pagina 9
2.5 Sortarea .......... pagina 10
2.6 Calibrarea .......... pagina 10
2.7 Curăţirea .......... pagina 11
2.8 Divizarea .......... pagina 12
2.9 Tratarea .......... pagina 12
2.10 Preuscarea .......... pagina 13
2.11 Uscarea .......... pagina 13
2.12 Ambalarea .......... pagina 13
CAPITOLUL III: CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE .......... pagina 14
3.1 Proprietăţi fizico-chimice şi organoleptice ale merelor deshidratate .......... pagina 14
3.2 Controlul merelor deshidratate .......... pagina 15
CAPITOLUL IV: NORME DE IGIENA SI INTRETINERE IN INDUSTRIA ALIMENTARA .......... pagina 17
BIBLIOGRAFIE .......... pagina 20
ANEXE .......... pagina 21
Pentru desfăşurarea normală a activităţii zilnice şi menţinerea stării de sănătate organismul are nevoie de o anumită cantitate de energie şi de factori nutritivi compleţi (proteine, lipide, glucide, vitamine, săruri minerale, apă). Aceştia sunt obţinuţi din alimente, fructele şi legumele ocupând un loc de seamă ca sursă naturală de glucide, săruri minerale alcalinizate, vitamine şi apă. Datorită importanţei fructelor şi legumelor în alimentaţie s-au elaborat diferite tehnologii pentru conservabilitatea acestora pentru o perioadă cât mai îndelungată sub diferite forme (fructe uscate, compoturi, gemuri, marmelade, etc.) în aşa fel încât acestea să fie disponibile pe tot parcursul anului.
În lucrarea de faţă se tratează una dintre metodele de conservare foarte cunoscută şi aplicată, atât în cazul alimentelor în general cât şi a fructelor şi legumelor, şi anume uscarea sau deshidratarea. Ca metodă de optimizare s-a încercat compararea a două soiuri de mere, în urma studiului experimental obţinându-se o diferenţiere între cele două soiuri.
Pentru a putea fi consumate în tot timpul anului, fără alterarea calităţilor nutritive şi organoleptice, legumele şi fructele se deshidratează. Pe lângă proprietăţile curative ale merelor şi deci utilizarea lor în dietă şi în alimentaţia zilnică, aceste fructe mai sunt utilizate cu succes în alte industrii precum: industria panificaţiei, mai exact în patiserie, jucând rol de ingrediente în diferite reţete prăjituri, cozonac, deserturi, etc., precum şi în industria laptelui şi a brânzeturilor, unde devin materiale auxiliare în componenţa unor iaurturi cu fructe sau îngheţate.
De asemenea, deşeurile rezultate în urma industrializării merelor, a prelucrării acestora, adică borhotul de mere este utilizat în obţinerea alcoolului şi a bine-cunoscutului oţet de mere, atât de benefic organismului uman. Acest subprodus rezultat din procesul tehnologic este valorificat şi în scopul obţinerii unui profit mai mare, a recuperării costurilor de producţie, randamentul procesului tehnologic de uscare a merelor fiind foarte scăzut.
Uscarea sau deshidratarea este cel mai sănătos şi eficient mod de conservare a produselor animale şi vegetale pe termen lung, cunoscut până în prezent. Prin deshidratare, legumele şi fructele îşi reduc greutatea de cca. 8-10 ori, volumul de 3-4 ori şi corespunzător reducerii de volum îşi concentrează calităţile nutritive şi organoleptice şi pot fi apoi aduse la forma, aspectul şi calităţile iniţiale prin rehidratare atunci când sunt consumate, dacă situaţia o cere. Având în vedere avantajele uscării produselor într-o economie globalizată, tot mai multe produse care astăzi se comercializează în aşa-zisa stare proaspătă, vor fi cerute (datorită reducerii greutăţii, respectiv a cheltuielilor de transport de 8-10 ori prin eliminarea apei din produs) şi comercializate tot mai mult până la exclusiv în stare deshidratată.
1.Burtea George – „Folosirea energiei solare la deshidratarea legumelor şi fructelor”, Editura Cereş, Bucureşti, 1990;
2.Burza Ion – „Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988;
3.Gherghei Andrei – „Îndrumător pentru valorificarea fructelor în stare proaspătă”, Editura Cereş, Bucureşti, 1986;
4.Ion C. Mircea – „Tehnologii de ambalare a legumelor şi fructelor proaspete sau industrializate”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986;
5.http://www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/chimie/dumitru/d24.pdf;
6.http://www.pesticide.ro/index.html;
7.http://www.wellness.ro/articole/fibre.htm;
8.http://sanatate.org/infomed/ian01.html.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.