Determinarea calitatii vinului

Vinul este una din băuturile alcoolice cele mai apreciate de consumatori. Consumat cu moderaţie are asupra organismului multiple acţiuni benefice, fiind considerat „cea mai folositoare dintre băuturi, cel mai bun dintre medicamente şi cel mai căutat dintre alimente”(Plutarh).

Producerea şi comercializarea vinurilor este reglementată de legislaţia fiecărei ţări, iar pe plan internaţional sunt armonizate cu cele ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), cu sediul la Paris, şi cu reglementările Uniunii Europene (UE).

Vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentaţia alcoolică completă sau parţială a strugurilor proaspeţi zdrobiţi sau nezdrobiţi ori a mustului de struguri proaspeţi, tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5% vol. alc”. Această definiţie este conformă cu cea din Anexa 1 a Regulamentului CE 1493/1999 – legea de bază din domeniu în Comunitatea Europeană care stipulează: „Vinul: produsul obţinut exclusiv din fermentarea alcoolică totală sau parţială a strugurilor proaspeţi presaţi sau nu, sau a mustului de struguri”.

Calitatea vinurilor a fost şi rămâne în continuare un subiect de mare actualitate, fapt absolut justificat întrucât consumul de vin face parte din hedonismul vieţii, vinul fiind băut numai în măsura în care satisface exigenţele şi preferinţele consumatorilor.

Conceptul de calitate a vinurilor, faţă de alte produse, este destul de greu de definit din cauza caracterului complex şi interpretării sale subiective, dar conţine totuşi câteva elemente precise şi, în prezent, unanim acceptate.

Calitatea se referă în primul rând la condiţiile de autenticitate şi de tipicitate din ce în ce mai sever reclamate de către consumatori. Vinul trebuie să se caracterizeze prin personalitate şi să poarte amprenta specifică imprimată de factorii care stau la baza realizării sale: soiul, condiţiile naturale şi tehnologia d eproducere.

Vinul este cu siguranţă un produs al naturii, dar este pus în valoare de către om prin intermediul unor tehnici şi practici autorizate. Folosirea acestora în limitele stabilite de lege şi într-o măsură care să-i afecteze cât mai puţin compoziţia şi însuşirile primare, nu constituie o operă frauduloasă.

Există o mare diversitate, nu întotdeauna riguros ştiinţifică, de vinuri şi produse pe bază de struguri şi vin, ce a impus o clasificare a lor, care să poată face după diverse criterii (culoare, aromă, conţinut de dioxid de carbon, în glucide, etc.).

Vinul este un mediu complex, o soluţie hidroalcoolică polidispersă în care se găsesc dizolvate peste 1.000 de componente sub diferite stări (molecule nedisociate, ioni, macromolecule, gaze).       Compoziţia fizico-chimică este dependentă de soi, factorii ecologici, gradul de maturare şi starea de sănătate a strugurilor, condiţiile de producere şi de păstrare, vârstă, etc.

Componentele vinului au origini diferite şi anume: strugurii, fermentaţia alcoolică şi alte fermentaţii, procesele fizico-chimice ce au loc în timpul maturării şi învechirii, o serie de substanţe utilizate la corijarea, conservarea şi condiţionarea musturilor şi vinurilor, precum şi cele provenite de la contactul cu utilajele şi vasele de depozitare.