Istoria coafurii

O femeie este frumoasa tot timpul, dar mai ales cand parul ei devine o podoaba şi îi îmbraca efectiv faţa subliniindu-i feminitatea şi gingãsia.Pãrul ca element al frumuseţii feminine de la antici pana astazi este ceea ce numim in mod curent coafurã.Arta aranjãrii pãrului a evoluat în timp,dar astazi,intr-o lume in care frumuseţea conteaza,ea ne preocupã pe toţi,bãrbaţi şi femei deopotriva.
Chimia frumosului dezvoltã mereu noi produse, instrumentarul s-a schimbat fundamental, calculatorul a devenit accesoriul indispensabil al celui care practicã aceasta ocupaţie, design-ul coafurii capatã contururi noi, moderne, particulare, pentru femeia modernã, activã, dar care nu-şi abandoneazã preocuparea pentru menţinerea şi intreţinerea frumuseţii.

Coaforul, in varianta sa moderna, este cel care sugereazã, care valideazã sau invalideazã intenţiile clientei, ii oferã alternative, ii propune soluţii, ii armonizeazã trãsãturile şi frumuseţea naturala cu micile, dar deloc lipsitele de efect accesorii ale frumuseţii. Se spune,intr-o tradiţie oralã de mult apusã,cã femeia trebuie vazutã la o ora matinalã,inainte de a-şi asorta accesoriile frumusetii.Coaforul ii da tocmai acele elemente accesoriale ce-i intregesc frumuseţea la orice orã,asa cum frumuseţea florii este la fel de intensã la orice orã şi,poate,cel mai mult dimineaţa,atunci cand roua dã acel aer de prospeţime şi viu.Aşa cum chipul femeii frumoase seamanã cu o floare,tot aşa şi la o ora matinalã frumuseţea nu trebuie sã se estompeze.
Noi,femeile,dorim sa fim frumoase pentru bãrbaţii nostri,iar bãrbaţii ne doresc frumoase pentru bucuria fiecarei zile.Specificul acestei meserii este de a executa lucrãri menite sã duca la infrumuseţarea aspectului fizic,precum şi lucrari de corectare a anumitor defecte fizice,menite sã mascheze,prin diferite procedee de tuns şi de coafat o conformaţie defectuoasã a capului sau a feţei.

Orice client trebuie tratat politicos,amabil,fara a i se lasa o clipa impresia ca s-au observat hainele lui modeste,profesia sau unele defecte fizice.Clientul sau clienta se incredinţeazã priceperii lucrãtorului respectiv,ii cere sfaturi,ii respectã şi îi urmeazã pãrerea dacã acestea sunt fãcute cu seriozitate şi competenţã.
Un bun coafor nu trebuie sã se rezume numai la cele ce şi-a însuşit în anii de ucenicie,ci este necesar sã ţinã pasul cu toate noutaţile ce survin în meserie,sã-şi însuşeasca metodele de lucru avansat.
Acestea contribuie în mare parte la îmbunatãtirea lucrãrilor în scopul unei cat mai mari deserviri a populaţiei,pretenţiile clientului care cresc pe zi ce trece trebuiesc satisfãcute intr-o mai mare masurã.
Pentru a fi la curent cu tot ce este nou,modern,este indicat sã se consulte şi sã se studieze revistele de specialitate.Numai astfel se pot satisface in mod competent clientele care solicitã serviciile coaforului.

Trebuie ştiut cã fiecare clientã are o concep ţie proprie despre felul în care trebuie sa fie pieptanatã. Lucrãtorul respectiv, în general, trebuie sã respecte dorinţele acesteia, dar nu intotdeauna este indicat realizarea întocmai a coafurii dorite de clientã, uneori coafura sau frizura doritã de clientã putând fi dazavantajoasã. În aceste cazuri, coafeza are datoria de a propune clientei un alt gen de tunsoare sau coafurã, care i-ar avantaja mult mai bine fizionomia. Existã situaţii, şi acestea sunt destul de frecvente, cand clienta lasa la aprecierea coafezei executarea unei coafuri, pieptanaturi, cu conditia ca  pieptanatura  respectivã  sa-i  avantajeze  fizionomia, deci  sã  contribuie  la  infrumuseţarea  ei.

Pãrul, modul sau de aranjare, lungimea, culoarea, au cunoscut evoluţii de-a dreptul surprinzãtoare. Ca element semnificativ al chipului feminin frumos, pãrul a cunoscut de-a lungul timpului evoluţii. Lungimea, culoarea, modul de aranjare, accesoriile care se adauga coafurii şi fara de care intregul nu este realizat, au fost specific fiecarei perioade istorice. Putem identifica perioade vizualizând coafurile. Antichitatea este uşor de ghicit privind coafura reginelor, de pe efigiile antice. În societãtile primitive, oamenii simpli, cei mai de jos, işi legau pãrul cu o banda. Odata cu apariţia aristocraţiei, coafurile devin mai sofisticate. Femeile sumeriene işi realizau cocuri masive cu bucle mari. In Egiptul antic era iubit parul bogat şi acolo unde parul nu era suficient de des se utilizau perucile, de obicei negre. Se foloseau din abundenţa accesorii. In Grecia, de regula, parul era lung şi strans in coc. Femeile musulmane işi ascund parul sub caşmiruri şi matasuri fine, neavand voie ca parul   sa   fie   vazut  şi  de   altcineva   pana  la  casatorie  şi  vazut  numai   de  soţ  dupa casatorie.