Jocul de handbal

Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului XIX.

În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Carl (sau Karl) Schelenz, care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.

Se disting şi sunt atestate trei rădăcini multinaţionale, fiecare cu o variantă nu prea mult deosebită de handbalul consacrat si practicat astăzi, pe toate cele cinci continente.

1. DANEMARCA 1904 "HAANDBOLD" profesor HOLGER NIELSEN
2. CEHOSLOVACIA 1905 "HAZENA" profesor VACLAV KARAS
3. GERMANIA 1919 "HANDBALL" profesor KARL SCHELENTZ

Primele jocuri demonstrative au loc in cadrul serbărilor sportive de sfârşit de an

(1919), iar imediat în toamnă se organizează competiţii locale la Berlin dar şi în alte oraşe.

Imediat în anul următor 1920 se organizează la Berlin "Cupa Germaniei" cu 10 echipe masculine, 4 feminine şi 4 de juniori. Iar din 1921 el se răspândeşte şi în ţările vecine, în primul rând în România, în Ardeal prin intermediul profesorilor de educaţie fizică, unii chiar absolvenţi ai facultăţii din Berlin.

În 1936 la Berlin handbalul (în 11 jucatori) este prezent prima oară la Jocurile Olimpice, locul 1 Germania iar România locul 5.

Adevărata poveste a handbalului din România incepe in anul 1920 când un mic grup de profesori de educaţie fizică din Ardeal, de la Sibiu, Bistriţa şi Braşov, unii cu studii superioare de specialitate în Germania sunt invitati de rectorul facultaţii din Berlin şi de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (părintele handbalului in 11 jucători) să asiste la marile serbări sportive tradiţionale cu ocazia sfârşitului de an şcolar, abia reluate după război.

Seria jocurilor internaţionale este deschisă în 1934 de o echipă a oraşului Sibiu care întreprinde un turneu de 11 jocuri în Cehoslovacia şi Germania iar în 1935 primim vizita unei echipe din Munchen care susţine 4 jocuri la Sibiu şi Bistriţa.

Handbalul în 7, cel nordic pe teren mic a pătruns foarte timid la noi în ţară după 1930. La început se confunda cu Hazena, dar de regulă era socotit un mijloc de pregătire în timpul iernii pentru echipele de handbal in 11 jucători.