Structura organizatorica a intreprinderii

Având în vedere importanţa deosebită în cadrul unei întreprinderi, se poate spune că reprezeantarea grafică a unei structuri organizatorice denumită organigramă este considerată cadrul, scheletul acesteia. Aceasta reprezintă elementul esenţial al sistemului de conducere, determinând într-o proporţie însemnată funcţionalitatea organizaţiei, modul de utilizare a resurselor, nivelul cheltuielilor şi eficienţa activităţilor. De asemenea evidenţiază posturile de conducere create în întreprindere, favorizează comunicarea, rezolvarea operativă a problemelor, reducerea consumurilor de muncă, în timp ce organizarea necorespunzătoare duce la apariţia unor disfuncţiuni în activitatea firmei, generează dezordine şi ineficienţă. 

Prin structură organizatorică (S.O.) se înţelege ansamblul persoanelor cu funcţii de conducere şi a compartimentelor de muncă tehnice, economice şi administrative, modul cum sunt acestea constituite şi grupate precum şi legăturile ce se stabilesc între ele în vederea funcţionării normale a întreprinderii. Pentru împărţirea unei organizaţii în grupuri sau unităţi de muncă, trebuie să se ţină cont de faptul că este importantă gruparea oamenilor în aşa fel încât să fie asigurate comunicarea, coordonarea şi cooperarea dintre oameni şi împărtăşirea unor obiective şi resurse comune.
Îndeplinirea de către o întreprindere a obiectivelor stabilite în condiţii cât mai eficiente necesită în primul rând o conducere cât mai competentă şi un cadru organizatoric raţional care se realizează prin elaborarea structurii sale organizatorice.

Structura organizatorică nu trebuie efectuată de dragul de a avea o structură organizatorică, ci în vederea asigurării cadrului organizatoric pentru atingerea obiectivelor întreprinderii în condiţii cât mai eficiente, cu mai multă uşurinţă. A concepe o structură organizatorică eficace nu este o activitate managerială simplă. Pentru a face ca structurile organizatorice să corespundă situaţiilor concrete sunt de rezolvat multe probleme, incluzând atât definirea genurilor de posturi ce trebuie acoperite, cât şi găsirea oamenilor potriviţi să facă acest lucru. Modul de selectare a personalului este stabilit de către conducerea întreprinderii care hotărăşte metodele prin care îşi va alege angajaţii.

Sistemul organizaţional trebuie să realizeze obiectivele stabilite în condiţiile minimizării costului economic şi social, contribuind astfel la armonizarea intereselor individuale şi de grup. Funcţionalitatea structurii organizatorice este condiţionată atât de factori endogeni cât şi de factori exogeni firmei, analiza acestora constituind o rezervă nelimitată în creşterea eficienţei managementului firmei. În categoria factorilor endogeni se situează de regulă cei 4 P, şi anume: produsul, preţul, plasarea şi promovarea. În categoria factorilor exogeni se situează acei factori asupra cărora firma poate exercita un control mai redus şi care sunt caracterizaţi prin eterogenitate; între aceşti factori putem include: cererea de produse, practicile comerciale, concurenţa, conjunctura, cultura, tehnologia, legislaţia etc.