Franciza

Noțiunea de franciză face încă obiectul de studiu în ceea ce privește definirea atât din punct de vedere juridic, cat și la nivelul conceptual al marketingului. Succint, franciza se poate defini ca o metodă comercială de "împrumut" al numelui, prin care un business al francizorului este dat în folosința unui beneficiar în anumite condiții contractuale. Astfel, pe de o parte franciza devine un vehicul de extindere a activității francizorului prin "multiplicarea" afacerii sale, pe de alta parte este o oportunitate accesibilă a investitorului gata să își construiască o carieră in afaceri.

Aflată într-o continuă expansiune și în Romania, franciza se intrevede ca o rețetă legală care permite „copierea” unei afaceri de succes. Franciza, în ințelesul său larg, reprezintă rețeaua care leagă titularul afacerii de succes de comercianții interesați în dezvolatarea propriei afaceri. Mijlocul juridic care asigura legatura este contractul de franciza. Deși clauzele sale sunt o combinație de clauze specifice mai multor tipuri de contracte, cum sunt contractul de închiriere, contractul de asociere in participațiune, contractul de know-how sau contractul de munca, contractul de franciza are un statut juridic autonom, bucurându-se de reglementări specifice proprii. (OG nr 52/1997 completată de Legea nr 79/1998).

            Legea nu definește contractul de franciză, ci doar franciza ca tehnică de comercializare. Am putea defini contractul de franciză ca fiind acel contract prin care francizorul se obligă sa pună la dispoziția francizatului un nume comercial, însemne comerciale și un know-how verificat, asistența tehnică și comercială, pentru că francizatul, în schimbul plații unei redevențe, să poată exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului.

           Calitatea de francizat : Conform articolului 7 din Legea 79/1998 francizorul selecționează beneficiarul care face dovada competențelor solicitate, respectiv: calității manageriale și capacitate financiară pentru exploatarea afacerii. Cu alte cuvinte, orice persoană fizică sau juridică poate derula afaceri în franciză atâta timp cât îndeplinește condițiile solicitate de francizor:

• să dezvolte rețeaua de franciză şi să mențină identitatea sa comună, precum şi reputația acesteia; 
• să furnizeze francizorului orice informație de natură a facilita cunoașterea și analiza performanțelor și a situației reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legatură cu franciza; 
• să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toata durata contractului de franciză, cât şi ulterior. 

Franchising-ul este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ și cu titlu oneros. 

De obicei contractul de franciză se încheie pe o perioadă lungă care poate ajunge până la 20 de ani. 

Obiectul contractului îl formează concesiunea unei mărci, împreună cu asistenţa tehnică şi toate cunoştinţele necesare. 

            Deci, prin intermediul francizei se creează o unitate economică între întreprinderea producătoare și societatea specializată în vânzarea exclusivă a produselor sau serviciilor.

Franciza de producție se caracterizează prin faptul că francizorul produce el însuşi produsele distribuite prin francizaţii săi. Strategia de dezvoltare este de a se consacra fabricării de bunuri cunoscute şi cerute de piaţă şi de a le distribui prin francizaţii care beneficiază de calitatea şi notorietatea produselor.

Franciza industrială presupune colaborarea a doi comercianţi industriaşi; unul dintre ei oferă celuilalt posibilitatea – incluzând comunicarea de know-how, asistenţă tehnică şi comercială, brevet, licenţa, marca de a produce şi comercializa produsele sale.