Analiza SWOT

         Pentru a-şi putea realiza activitatea, fiecare Întreprindere îşi creează şi dezvoltă un sistem de relaţii cu numeroşi agenţi economici cu care trebuie să fie în contact permanent sau periodic spre a-şi asigura aprovizionarea, vânzarea produselor, îndeplinirea unor obligaţii administrative şi de altă natură, locale, naţionale şi internaţionale. Acest sistem de relaţii formează mediul extern al Întreprinderii.

          În condiţiile actuale când mediul se schimbă atât de des, în atât de multe direcţii, este necesară o analiza permanentă a acestuia. Acest lucru permite agenţilor economici să reactioneze cu rapiditate la schimbările de mediu, preîntâmpinând posibilele influenţe negative.

          Analiza SWOT a fost utilizată primas dată de Albert Humphrey care a condus un proiect de cercetare la Universitatea din Standford în 1960-1970 folosind date din topul primelor 500 cele mai bogate firme din lume.

          Pentru a alcătui metodologia SWOT, au fost intervievaţi angajaţi de la 1100 de companii. Un chestionar conţinea 250 de itemi şi a fost completat de 500 de persoane. S-a constatat că informaţia internă critică despre o companie este fragmentată în interiorul acesteia. De aici rezultă încetinirea deciziilor, iar pe termen lung, o planificare strategică eronată.

          Analiza SWOT este cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru înţelegerea poziţiei strategice a fiecărei Întreprinderi. Termenul SWOT provine din limba engleză si reprezintă iniţialele de la Stenghts (Puncte tari), Weakness (Puncte slabe), Opportunities (Oportunităţi) şi Threaths (Ameninţări).

          Această tehnică se foloseşte atât pentru factorii care pot fi controlaţi cât şi pentru cei care nuse află în sfera de control şi acţiune a organizaţiei.

Aplicare analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o listă de problem care trebuie urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei mediului şi a firmei . Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele tari , punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă un caracter necesar pentru a fi cu adevărat problem strategice., să aiba legatura cu planurile strategice şi să ofere indicia semnificative pentru evaluarea clariăţii acestora şi la nevoie pentru recnsiderarea lor.

Probleme care trebuie urmărite cu privire la punctele tari ale fimei
- suficienţa resurselor financiare disponibile, 
- existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile: managerial, organizatoric, cercetare-dezvoltare, calitatea produselor si a serviciilor de vânzare, 
- pregătirii personalului, costurilor si a planului commercial.
- deţinerea poziţiei de lider de piaţă sau de vârf de piaţă ţi 
- existenţa unei imagini favorabiledespre firmă, 
- posedarea unor abilităţi comerciale deosebite 
- existenţa unui sistem bine oraganizat 
- eficace de planificare strategică.
- Viteza de reacţie decizională la modificările care au loc în mediul internsau extern

Probleme care trebuie urmărite cu privire la punctele slabe ale fimei 
- inexistenţa unei direcţii strategice clare,
- lipsa unor abilităţi sau competenţe deosebite,
- infrastructura neadecvată, uzată fizic şi moral şi deteriorarea  continuă pe piaţă.
- vulnerabilitatea la presiunile concureţiale , 
- menţinerea unei nomenclaturi de produse inadecvate fie prea largă, fie prea îngustă 
- ignorarea existenţei  unor dezavantaje  competitive din punct de vedere al costurilor.

Probleme care trebuie urmărite cu privire la oportunităţile fimei 
- creşterea rapidă a pieţei, 
- posibilităţile de extindere a nomenclaturii de produse, 
- existenţa cererii de noi produse pe pieţele existente sau pe pieţe noi , 
- manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente
- posibilitatea de încheiere a unor alianţe sau acorduri în avantajul firmei.

Probleme care trebuie urmărite cu privire la ameninţării fimei 
- adaptarea unor reglementări legislative sau normative restictive cu impact nefavorabile, ale nevoilor, gesturilor şi preferinţelor clienţilor 
- intrarea unor noi competitori pe piaţă
- cererea în creştere a produselor substituente  
- puterea de negociere crescândă a furnizorilor şi clienţilor