Modalități de protejare a calității solului

ARGUMENT

Solul şi caracteristicile acestuia sunt strâns legate de productivitatea agricolă din această cauză, tratarea corespunzătoare cu îngrășăminte a solului poate fi considerată benefică.

In schimb , chimizarea in exces a agriculturii conduce la degradarea solului sau plantelor.

Astfel, excesul de fosfaţi sau azotaţi neconsumaţi de plante va fi antrenat de apa din precipitaţii şi pot polua apele de suprafaţă sau cele de adâncime sau se pot acumula în ţesuturile plantelor si pot contamina produsele agricole ,respectiv alimentele obţinute din acestea. De aici, pot genera anumite boli pentru om.

Poluarea solului şi a mediului înconjurător,în  mod special cu pesticide conduce la perturbări  ecologice la nivelul speciilor, populaţiilor, biocenozelor.

Practicarea unei agriculturi ecologice-durabile  are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile,echilibrate şi diversificate care să asigure protejarea surselor naturale şi sănătatea consumatorilor.

CAPITOLUL I : SOLUL - CARACTERISTICI GENERALE

 Solul reprezintă materialul fragil şi afânat care acoperă, într-un strat subțire, toată suprafața scoarței terestre. Fără acesta, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei şi florei. De aici deducem faptul că solul depinde mult de forma de relief deasupra căreia se află.

Construcţia de bază a formelor de relief este creată de forţele care acţionează în interiorul Pământului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbări in această structură de bază, o deformează în mod continuu.

            Solul este format la suprafaţa uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte îndelungat si constă în interacţiunea mai multor factori de pedogeneză, cum ar fi: roca-mamă, organismele vii (animalele si microorganismele), clima, vegetaţia, relieful, apele freatice şi de suprafaţă, timpul geologic.

Cel mai important factor în formarea solului este alterarea rocilor, care este condiţionată de existenţa atmosferei. Rocile de la suprafaţa scoarţei terestre, sunt supuse proceselor de dezagregare, care pot fi:

-   fizice, adică mărunţirea;

-   chimice, reprezentând reacţii chimice desfăşurate sub influenţa apei de suprafată sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului;                        

-  biologice, care insumează efectul distructiv al diferitelor vietăti. Efecte majore pot fi produse si de influentele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge şi licheni care produc acizi ce fac suprafeţele rocilor mai poroase.

Ca rezultat al dezagregării, rocile de la suprafaţa scoartei terestre se sfărâmiţează în particule mai mici -  nisip, praf, mâl - şi astfel participă la formarea structurii şi compoziţiei chimice si mineralogice a solului.   Un alt factor extrem de necesar in formarea solului este clima. Ea conditionează formarea diferitor tipuri de soluri. Datorită climei, formei şi inclinaţiei planetei noastre, pe glob se produc anotimpurile şi se formează fasaile termice. Fasaile termice, numite si brauri termice, la rândul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice. Este acesta modul in care se creează zonalitatea naturală.

Datorită acestor zonalitaţi,în fiecare regiune se formează anumite ecosisteme naturale, anumite biocenoze si anumite varietăti de sol. De exemplu, solurile care se formează în condiţii medii, reprezentative sau dominante in zona respectivă, se numesc zonale, automorfe, adică formarea lor nu este conditionată de anumiti factori specifici. În cazurile cand directia solificarii este conditionată de unele proprietati specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se formeaza soluri litomorfe (condiţionate de rocă). În zonele cu un surplus mare de precipitatii atmosferice şi unde apele freatice sunt prezente la adâncimi foarte mici, se intalnesc solurile hidromorfe (condiţionate de umiditate). Prezenţa sărurilor solubile in rocile materne sau in apele freatice conduce la formarea solurilor 

sanilizate, halomorfe (influenţate de săruri). În depresiuni, in văi şi în luncile râurilor unde procesul de sedimentare este permanent in dinamica, se formează solurile dinamomorfe (care se formează pe sedimente contemporane). Solurile care traversează arealele solurilor automorfe şi se îmbogăţesc cu parcele fine de argilă şi cu oxizi (Fe2O3, Al2O3, etc), devin iluviale (de acumulare).