Izvorul Muntelui Bicaz

De o buna seama ca alaturi grandioasa constructie a Barajului si lacului de acumulare Izvoru muntelui constituie un alt simbol reprezentativ al orasului Bicaz,care pe parcursul a patru decenii si jumatate si-a impus faima prin a fi cunoscut ca cel mai mare lac antropic intramontan din Europa.Deasemenea este destinat sa asigure energia caderii de apa primei centrale hidroelectrice din tara,constituie si acum cea mai mare intindere lacustra din regiunile de munte.

Conceput initial ca sursa principala pentru alimentarea turbinelor din Hidrocentrala de la Stezaru.Lacul de acumulare s-a dovedit inca din primii ani de la formare si ca un factor determinant in schimbarea echilibrului ecologic cat si social din zona. A devenit cunoscut pe parcursul anilor,la inceput ca una din principalele cai de comunicatie ale populatiei stramutata in localitatile situate pe malurile sale, iar mai apoi si ca mijloc de transport pe apa al imenselor cantitati de masa lemnoasa din amonte.

In prezent lacul se constituie ca o veritabila sursa de hrana in domeniul piscicol,prin renumitele crescatorii de peste ce au luat fiinta in zonele Potoci si Podiceni.

Incepand inca din anul 1955 in zona ce urma sa fie inundata prin formarea lacului de acumulare,au fost reluate cercetarile paleolitice de catre un grup complex din cadrul Academiei Romane,in frunte cu renumitul C.S.Nicolaescu-Plopsor, care a creat pe valea Bistritei o adevarata scoala de arheologie,chemata sa formeze o noua generagie de specialisti.

Pentru studiul istoriei vechi a Romaniei au fost deosebit de utile culturii geto-dacice tarzii, gasite la Hangu, Buhalnita, Ceahlau, Secu, Izvoru Alb si Fartigi, unde s-au descoperit topoare de fier, vase de lut lucrate manual si cu roata, bordee si locuinte de suprafata, cu resturi de vatra, cesti dacice, greutati de pus la razboiul de tesut, prin care se atesta existenta stramosilor nostri pe aceste meleaguri, dar si marturii desprpe existenta omului inca din epoca veche a pietrei (paleolitic) dovedite prin prezenta varfurilor de sageti de tip swiderian (perioada cuprinsa intre anii 8000-5600 i.e.n) in punctul "La Scaune" la 1328 m alt si langa cabana Dochia,precum si prin urme reprezentate de vetre, resturi de locuinta, unelte si arme din silex, resturi de oase din perioada anilor 40000-8000 i.e.n.

De asemenea tot sub patronajul Academiei Romane, dar si a unor institutii stiintifice, a fost organizata studierea multilaterala a acestor locuri, pentru a nu se pierde zestrea culturala, istorica si stiintifica a teritorului ce urma sa fie inundat.

S-au efectuat cercetari etnografice si folclorice amanuntite. In acest sens au fost inregistrate cantece si traditi orale de catre folcloristi, au fost adunate sraie si unelte, zugraveli si podoabe de catre etngrafi.

Dupa formarea lacului de acumulare au disparut definitiv 2291 gospodarii si ca urmare au fost stramutati un numar de 18760 locuitiri in diferite zone ale fostelor raioane Piatra Neamt si Tg Neamt.

Dar majoritatea au preferat sa se stabileasca pe coastele muntilor, pe terenuri situate la distante cat mai apropiate de maliurile lacului, pentru a beneficia de mijloacele de transport pe apa, prin debarcaderele infiintate la Poiana Teiului, Ceahlau, Izvoru Alb, Secu, Chiriteni, Buhalnuta si Potoci, precun si prin portul de nave din apropierea barajului.

Pe apale lacului,a navigat la inceput pentru calatori vasul Plehanov, iar mai tarziu au fost transferate din alte zone navigabile ale tarii, navele Amara, Tusnad, Resita si Sucevita, cu care ani da zile a fost asigirat transportul pe apa al locuitorilor stramitati dar folosite si vase de agrement pentru turisti veniti in zona.

Pentru cercetarile stiintifice din zona lacului de acumulare,incepand cu anul 1969 la Potoci a fost infiintata o "Baza de Cercetari Biologice" coordonata de "Statiunea de cercetari geologice,geografice si biologice" de la Stejaru-Pangarati.

Aici a fost creat un colectiv stiintific de cercetatori,in frunte cu directorul Ionel Miron,care ani de zile a studiat posibilitatile de crestere a pastravului in captivitate,in viviere flotabile cu regim de valorificare economica,in cadrul unei moderne pastravarii situate in golful Potoci,sub noua denumire de "Statiunea de cercetari si productie salmonicola" - Potoci.

Pentru extinderea cercetarilor biologice, acelasi colectiv inimos s-a implicat in mod direct la lansarea in submersie a primului laborator (batiscaf) de cercetari subacvatice din Romania, denumit L.S.1,cu ajutorul caruia s-a studiat modul de viata al pestilor si al altor vietuitoare in adancul apelor din lacul de acumulare.De un real folos pentru colectivul de cercetatori a fost si vaporul "Emil Racovita" care a contribuit substantial la realizarea studiilor de-a lungul anilor. In prezent atat batiscaful cat si vaporul se afla la ancora,in conservare la golful Potoci, ca proprietate a universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi.