Incinerarea deseurilor industriale

Atat in industria alimentara cat si in celelalte tipuri de industrii deseurile se pot clasifica astfel:

• deşeuri vegetale agricole şi forestiere;
• deşeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă;
• deşeuri vegetale fibroase rezultate din producţia de celuloză virgină şi din producţia de hârtie obţinută din celuloză, dacă sunt coincinerate la locul de producere şi dacă este valorificată căldura produsă.
• deşeuri de lemn, cu excepţia celor care sunt susceptibile de a conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma unui tratament cu conservanţi pentru lemn sau a placării, incluzând, în special, deşeurile de lemn de acest tip provenind din deşeuri de construcţie sau de demolare;
• deşeuri de plută;
• deşeuri radioactive;
• carcase de animale, prevăzute de Directiva 90/667/CEE, fără a aduce atingere modificărilor sale ulterioare;
• deşeuri rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;

Operatorul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare ia toate măsurile de precauţie necesare privind livrarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, precum şi mirosurile, zgomotul şi riscurile directe pentru sănătatea oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel puţin cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi Operatorul determină masa fiecărei categorii de deşeuri, dacă este posibil conform clasificării din CED, înainte să se accepte recepţia deşeurilor în instalaţia de incinerare sau de coincinerare.

 Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul trebuie să aibă la dispoziţia sa informaţii privind deşeurile, în special pentru a verifica conformitatea cu cerinţele avizului, precizate la articolul 4 alineatul

 Aceste informaţii cuprind:

• toate informaţiile administrative privind procesul de producţie, conţinute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a).
• compoziţia fizică şi, în măsura posibilului, compoziţia chimică a deşeurilor, precum şi toate celelalte informaţii care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;
• riscurile inerente deşeurilor, substanţele cu care ele nu pot fi amestecate şi măsurile deprecauţie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.

 Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul efectuează la minimum următoarele proceduri de recepţie:

(a) verificarea documentelor impuse de dispoziţiile din Directiva 91/689/CEE şi, dacă este cazul, de dispoziţiile din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 259/93 din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană1, precum şi de dispoziţiile privind transporturile de substanţe periculoase;

(b) prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica prin efectuarea de controale conformitatea lor cu informaţiile prevăzute la alineatul (3) şi pentru a permite autorităţilor competente să determine tipul deşeurilor tratate, cu excepţia cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deşeurilor din activităţi medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe trebuie să păstrate cel puţin o lună după incinerare.

Autorităţile competente pot acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru instalaţiile industriale sau pentru întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile lor deşeuri în locul în care acestea sunt produse, cu condiţia să fie respectate cerinţele din prezenta directivă.

Instalaţiile de incinerare se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conţinutul de carbon organic total (COT) al cenuşii şi zgurii să fie mai mic de 3% din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5% din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici corespunzătoare de pretratare a deşeurilor.

Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din proces să fie aduse, în mod controlat şi omogen, timp de două secunde, la o temperatură de 8500C, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de 1 JO L 30, 06.02.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2408/98 al Comisiei (JO L 298, 07.11.1998, p. 19). combustie, autorizat de autoritatea competentă. Dacă este vorba de deşeuri periculoase, având un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1%, temperatura trebuie adusă la 1 1000C timp de cel puţin de două secunde.