Tehnica dansului jazz

Aducerea pe noi trepte a artei, reprezentată prin unic si poveste va crea personalități mai bogate în cunoștințe ale frumosului.
Am ales ca stil de dans jazzul deoarece este un domeniu al dansului iubit si folosit in toată lumea, dar mai puțin dezvoltat la noi.
Este un stil special pentru că în el se regăsesc o mulțime de alte stiluri: de la hip-hop la R&B, funk, retro, musical, latin, lyric, tribal, contemporan șimulte altele. Este o fuziune de tehnici diferite ale dansului prin acestea creandu-și propria tehnică.
Astăzi jazzul este prezent în diferite locuri și în forme diferite: de la școli la cluburi, dar rămane în esențial teatrului musical.
Cu toate că a născut dintr-o poveste tristă a negrilor de pe plantații, este un stil vesel, plin de viața, liber și plin de culoare atât în mișcare cât și în costume.

"Dansul este un poem în care fiecare mișcare este un cuvânt"  (Mata Hari)
"Cea mai mare acțiune de deportări din istoria omenirii" (D.DIENE, 1998) a fost motorul economiei mondiale din secolul XVIII și generatorul unei importante pagini de cultură a  poporului american. Acest “negoț de sclavi” a lăsat o “moștenire” considerabilă și anume: jazzul.
Cu 400 de ani în urmă, pirații care capturau negrii din Africa pentru a fi vânduți drpt sclavi au acordat acestora o singură libertate. Să cânte. Acești negri au adus în lumea și cultura omului alb trei forme ale folclorului lor: cântecele de muncă, cântecele de rugăciune “gospel’’ și dansurile lor rituale, cum ar fi dansul cozonacului, care mai târziu participa la nașterea stilului ragtime.

Încă de la început dansul negrilor americani a fost un precursor pentru jazz.
Scufundările negrilor și a albilor de pe malul râurilor a dus la dansul în pereche numit Cadril. Era un dans de origine franceză cu mișcări lente, constând într-un șir de figuri în cursul cărora partenerii se schimbau între ei. În general dansurile negrilor erau susținute de ritmuri alerte, puternice ce erau acompaniate de către cei ce cântau, aplaudau și băteau din picioare.
În timpul acestei perioade de sclăvie, în Statele Unite ale Americii muzica și dansul african au fost interzise de biserică și de lege, dar cu toate acestea au supravietuit mai multor ani de presiune.
Negri nu s-au răzbunat pentru holocaustul practicat cu ei timp de 400 de ani, dimpotrivă ne-au lăsat drept amintire muzica de jazz, fiind rezultatul contopirii tradițiilor muzicale africane cu cele europene.