Inregistrarea in contabilitate a evenimentelor si tranzactiilor privind marfurile la FE Monalice Cosmetics SRL

De-a lungul timpului, știința studierii mărfurilor a purtat diferite denumiri, dintre care cea mai cunoscută este aceea de "Merceologie". Cuvantul de "Merceologie" derivă din latinescul "merx", "mercis" si grecescul logos (stiinta, cunoastere).
"MARFA"este un cuvânt de origine maghiară provine din "marha"-vita. În trecut, semnificația cuvântului marfă a fost diferită față de cea actuală .Se folosea cu semnificația de avere, avuție, animale. Deasemenea cuvântul "negot", la plural, "negoate" era folosit cu sensul de comerț, dar si de marfă.

Dicționarul de merceologie definește marfa astfel:
"Produs al muncii omenești care satisface o nevoie socială si care este destinat schimbului prin procesul de vânzare-cumpărare, fiind rezultatul unei activități economice, destinată satisfacerii trebuințelor altor persoane decât producatorii."
Nevoia cunoașterii mărfurilor a apărut încă din faza schimbului în natură care crea o apreciere corectă a bunurilor care se schimbau. Activitatea omului este îndreptată în primul rând, spre satisfacerea nevoilor existențiale. Ea nu poate fi întamplatoare, spontană ci are un caracter rațional. Numai în acest fel,omul reușește sa-Și satisfacă necesități nelimitate cu resurse limitate.
S-au dezvoltat preocupările pentru calitatea mărfurilor, marcarea lor depozitarea, clasificarea, etc. Au apărut apoi o serie de lucrări in domeniul studiului mărfurilor, care au propus si definit o serie de concepte si noțiuni, care au prezentat raporturile acestei stiințe cu altele in special tehnologia.

În perioada postbelică s-a pus accentul pe importanța socială a stiinței mărfurilor. În prezent se definesc manifstări științifice internaționale, există asociații naționale de merceologie în multe țări, printre care si în România. În România, începuturile acestei științe sunt legate de anul 1864, când s-au înființat școlile de la București si Galați, unde se studia "Conosciinta marfurilor."
În cadrul contabilității, un loc important îl ocupă si înregistrarea principalelor operațiuni economice ce au loc la nivelul unei societăți comerciale de desfacere cu amănuntul.
În cazul în care nu s-ar efectua înregistrarea sistematică și cronologică a tuturor operațiunilor economice, care constituie o sursă reală de informații, comerțul cu amănuntul s-ar desfășura în mod haotic, la nivelul societății comerciale înregistrându-se minusuri sau plusuri nejustificative.

O gestionare eficientă a stocurilor, o desfacere ritmică și constantă a producției asigură o corectă utilizare în continuare pentru a reâmprospăta stocurile materiale cu produse noi, de o calitate superioară ce va satisface necesarul de cerere a produselor pe piață, toate acestea reprezentând perpetuarea activității societății comerciale și realizarea de noi obiective ale acesteia.