Contabilitatea marfurilor SC CAFTI SRL

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrial, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei.
În cadrul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preţ cu amănuntul numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări sau cu modificări neesenţiale.

Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul definitive negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare, ajungându-se la valoarea preţului cu amănuntul prin aplicarea marjei brute.
Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producatori până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. 

În categoria mărfurilor, care au o strucutră eterogena se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpară în vederea vânzării în starea în care au fost achiziționate, cât și produsele finite transferate de unitațile producatoare în magazinele proprii de prezentare și desfacere, precum și activele circulante, materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor, etc. devenite disponibile în cadrul patrimoniului unitații economice și care vând terților așa cum au fost cumpărate.
Organizarea contabilitații mărfurilor este influențată într-o anumită măsură de prețul de înregistrare ce se utilizează și care, în funcție de categoria în care se încadrează unitatea patrimonială și implicit de opțiunea sa, poate ficostul efectiv de achiziție, prețul prestabilit (standard), prețu1 cu amănuntul sau en-gros.
Costul efectiv de achiziție este recomandat în cazul unitaților care comercializează un număr relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvență redusă a intrărilor și ieșiri¬lor, dar în cantităti mari. Caracteristica de baza a acestei metode constă în evaluarea mărfurilor și implicit a operațiilor de intrări și ieșiri la prețul efectiv de aprovizionare, care în condițiile actualeeste fluctuant, fapt ce creează anumite dificultăți în legătură cu evaluarea ieșirilor din gestiune.

În situația utilizării costului de achiziție ca preț de înregistrare este justificată crearea în cadrul contului 371 “Mărfuri” a două conturi analitice, unul pentru prețul de facturare sau de cumpărare (371.01) și celălalt pentru cheltuielile de trans¬port-aprovizionare și alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcția contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară proporțională cu mărfurile vândute, pe baza de coeficient mediu. Pentru operațiile de ieșire din patrimoniu, în funcție de specificul și interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate în cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție.
Prețul cu amănuntul sau cel de vânzare en-gros se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt. De altfel, acest preț se justifică în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvența mare a intrarilor și ieșirilor, precum și în situatia organizarii evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizarii lui și în cazul evidenței cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.