Contabilitatea imobilizărilor

ARGUMENT

Într-o economie “explozivă” în care mărfurile și banii au ajuns să circule cu viteze uluitoare, marile tranzacții se fac cu ajutorul bursei sau prin comerț electronic, timpul este esențial atât pentru cei care vând cât și pentru cei care cumpără, iar calitatea joacă un rol mai important ca niciodată.

Din economia de piață fac parte toți oamenii, sunt o parte integrantă a acesteia, și fiecare își aduce un aport mai mic sau mai mare; s-au creat organisme specializate care să asigure calitatea, să diminueze timpul atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător.

Circuitul financiar este dificil de urmărit atât de către societate cât și de organele de control care prin intermediul “impozitului pe profit” verifică corectitudinea agenților economici.

Evidența operațiilor bănești dintre societăți și persoane fizice sau juridice se poate efectua fie în numerar, fie fără numerar, direct prin bancă; însă indiferent de metoda utilizată, evidența se ține cu ajutorul contabilității sau a finanțelor.

Activele imobilizate reprezintă bunuri și valori economice mobile și imobile – materiale sau nemateriale, destinate a fi utilizate în cadrul societăților comerciale pentru o perioadă îndelungată.

Imobilizările se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima utilizare, transmițându-și treptat valoarea asupra bunurilor realizate cu ajutorul lor. Din punct de vedere financiar, constituie elemente ale activului patrimonial, respectiv mijloace economice și cuprind 3 categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale si imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale – reprezintă activele nemateriale referitoare la : cheltuielile efectuate la constituirea societăților comerciale, cheltuielile pentru cercetare, concesiunile, brevetele, licențele de fabricație, mărcile de fabrică, fondul comercial, programele informatice, etc.

Imobilizările corporale – reprezintă activele materiale (palpabile ) – sub forma terenurilor și mijloacelor fixe ( utilaje, clădiri, mașini, calculatoare, plantații, animale, etc )

Imobilizări financiare – reprezintă titluri de valoare (acțiuni/părți sociale) deținute pe termen mediu și lung în capitalul altor societăți, sau creante imobilizate (împrumuturi acordate pe termen mediu și lung altor societăți ).

Ele au ca efect obținerea de dividende, sau de dobânzi (venituri financiare cu caracter variabil , respectiv fix ). În contabilitatea financiară, activele imobilizate se reflectă prin conturile din clasa 2 din Planul General de Conturi.

Conturile funcționează după regula de activ – încep să funcționeze prin a se debita și se debitează cu existentul inițial și cu cresterile de activ (la intrarea în evidență a imobilizărilor), se creditează cu micșorările de activ (la scoaterea din evidență a imobilizărilor) , iar soldul final debitor reflectă imobilizările existente în patrimoniu.