Tehnologia produselor sodice si clorosodice

În ţara noastră , datorită rezervelor practic inepuizabile de sare şi calcar de calitate superioară, s-a dezvoltat o puternică industrie a produselor sodice şi clorosodice. Producţia de soda calcinată este localizată în două mari unităţi industriale: Ocna Mureş şi Govora. Producţia de clor cuprind unităţi mari la Turda, Borzeşti, Rîmnicu Vîlcea, Brăila.

Cele mai importante reserve de sare se găsesc la Slănic Moldova, Ocna Mureş şi Govora. Exploatarea sării se poate face prin construirea unor puţuri subterane sau din saline. 

Salina este înpărţită în mai multe nivele de exploatare. Atmosfera din saline încarcată cu cantităţi mari de sare are efecte terapeutice. Datorită acestui fapt în aceste zone există staţiuni balneoclimaterice sau turistice.

Efecte terapeutice au şi apele sărate, care se gasesc atât în ţara noastră cât şi în străinătate.

Materialele folosite în industria sodei şi a produselor clorosodice sunt:

• sarea gemă (solidă sau în soluţie);
• calcarul (piatra de var) şi cocsul, din  care rezultă dioxidul de carbon;
• aerul si apa etc.

Ca material auxiliar se mai utilizează amoniacul (lichid, gazos sau în soluţie).

Clorura de sodiu este răspândită în natură sub formă de zăcământ (sare gemă) aparţinând tuturor formaţiunilor geologice, şi sub formă de soluţii (saramură).

Clorura de sodiu pură cristalizează în cuburi şi uneori în cuburi cu feţe octaedrice sau dodecaedrice. NaCl are densitatea de 2100 – 2300 kg/m3 şi punctul de topire 801ºC. Culoarea cristalelor pure variază de la incolor la alb. Sarea gemă este adesea colorată în albastru, dar îşi pierde culoarea prin încălzire la 250ºC.

Se cunosc două metode de obţinere a clorurii de sodiu: extragerea sării geme în exploatări miniere şi extragerea prin sonde.

Exploatarea sării geme în mine constă în construirea unor puţuri în masivele subterane. Salina este împarţită în mai multe nivele de exploatare. În funcţie de forma stratului de sare se disting saline cu camere, cu pilieri sau abataje.

Metoda de exploatare a sării prin sonde s-a extins destul de repede ca urmare a avantajelor de care dispune faţă de exploatarea minieră. Se folosesc diferite metode de introducere a apei în puţuri, pentru dizolvarea sării şi pentru scoaterea saramurii. Perfecţionări ulterioare au înbunătăţit metoda de extragere prin introducerea de aer odată cu apa. Aerul formează o pernă în partea superioară a stratului, ceea ce duce la protejarea bolţii şi la obţinerea unei cavităţi cu diametru mare pe orizontală. Protecţia bolţii se poate realiza şi cu ajutorul produselor pertoliere introduse printr-un al treilea tub concentric.

Sarea conţinută de apele mărilor constituie o altă sursă de obţinere a clorurii de sodiu.

Problema îndepărtării impurităţilor a făcut ca sarea marină să nu fie întrebuinţată în procesele electrolitice.

În funcţie de domeniul de utilizare, industria carbonatului de sodiu, electroliza clorurii de sodiu cu catod de mercur sau cu diafragmă, procesul purificării prezintă unele particularităţi din care nu lipsesc faza de saturare a saramurii până la un conţinut NaCl cuprins între 300 şi 310 g/l precipitarea impurităţilor şi separarea acestora prin decantare şi filtrare. În Fig.1. este prezentată schema tehnologică a procesului de purificare.

Alimentarea cu sare se face din depozitul de sare cu ajutorul unui elevaror pe la partea superioară. În instalaţii mai vechi saturarea are loc prin agitare mecanică. Saturatoarele sunt confecţionate din oţel ebonitat şi lucrează în contracurent.

După saturare, saramura ajunge prin cădere liberă într-un vas de precipitare a impurităţilor, unde are loc purificarea saramurii pe cale chimică.

În procesul purificării, se urmăreşte îndepărtarea ionilor de Ca2+, SO42-, Mg2+, Fe2+ şi Al3+.