Coroziunea metalelor

Prin coroziune se înţeleg procesele de degradare şi deteriorare a metalelor, sau obiectelor metalice, sub acţiunea agenţilor chimici din mediu.Cauza acestor modoficări nedorite ale metalelor sunt reacţii chimice şi în special electrochimice, care pornesc de la suprafaţa metalului respectiv.

Faptul că multe metale reacţionează cu vecinătatea lor este cunoscut de multă vreme. Astfel, fierul rugineşte, argintul işi pierde luciul, cuprul capătă o patină, aluminiul se oxidează (formând un strat foarte subţire de oxid, care împiedică reacţia mai departe), zincul şi plumbul îşi pierd treptat luciul metalic.
Cu excepţia metalelor aşa zise nobile, toate celelalte metale sunt nestabile în contact cu aerul atmosferic. Modul în care se manifestă această nestabilitate, ca şi gradul în care ea apare, depinde de atât de natura metalului, cât şi a vecinătăţii lui.

Instabilitatea metalelor în contact cu atmosfera este determinată de reacţii de transfer de sarcină, care au loc la interfaţa lor. Din punct de vedere chimic, coroziunea se bazează pe o reacţie de forma:
M ®Mn+ + ne_
După aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificată în : coroziune continuă (când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv) şi coroziunea locală (când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului).

In practică, fenomenele de coroziune sunt în mod frecvent extrem de complexe şi apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.