Îngrijirea persoanei vârstnice cu diabet zaharat

Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip II, datorată occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii.

    Impactul diabetului zaharat asupra populaţiei este enorm datorită complicaţiilor cronice pe care acesta le poate genera. Complicaţiile cronice odată apărute, scad calitatea vieţii, capacitatea funcţională, autonomia pacienţilor, cresc numărul zilelor de spitalizare, a consulturilor medicale şi a cheltuielilor pentru medicaţie. În acelaşi timp pacientul diabetic devine treptat dezinteresat familial, profesional. 

În sine, diabetul constituie o boală cronică, ireversibilă, cu care bolnavul trebuie să înveţe să convieţuiască. Deci, este necesară o sesizare profundă şi o stimulare continuă din partea familiei, a societaţii, a mediului, a doctorului şi totodată a psihologului.

Conflictul dintre dorinţa de a avea o viaţă liberă, fără restricţii şi condiţionări, şi necesitatea respectării unui program riguros de activitate, de alimentaţie şi de tratament are o serie de repercursiuni de ordin psihologic. Reacţiile psihice sunt variate: teamă, resentiment, revoltă sau resemnare.

Fiind ingrijiţi în permanenţă, fără să dorească, bolnavii devin subordanaţi bolii şi într-un fel chiar subordonaţi psihologic, inducând o hipodezvoltare emotională, inadaptare în societate.

Este unanim recunoscut că educaţia specifică a persoanelor cu diabet reprezintă o metodă terapeutică importantă în managementul complex al acestei patologii.

Scopul primordial al educaţiei terapeutice este cel de asigurare a controlului eficient, în vederea prevenirii complicaţiilor acute, dar mai ales cronice şi a creşterii calităţii vieţii. Prin educaţia terapeutică se urmăreste implicarea persoanelor în tratament prin informarea lor cu anumite cunoştinţe şi dezvoltarea de depinderi, atitudini care să le permită auto-controlul, auto-observarea şi capacitatea de decizie. 

În ziua actuală se produc diverse modificări în societatea în care locuim, acestea fiind atât de ordin individual, cât şi social. Stresul în cadrul unui serviciu cu suprasolicitări multiple şi excesive, pshitraumele, programul de muncă prelungit fără respectarea orelor de masă, cine copioase, supraalimentaţia în general şi alimentele bogate în glucide, la care se adaugă sedentarismul vieţii modern, duc la apariţia diabetului zaharat.

Se remarcă un nivel şi mai ridicat a dependenţei de alcool şi toxicomanie ceea ce deseori condiţionează apariţia obezităţii, una dintre cauzele primare ale diabetului zaharat.

Abordând relaţia între depresie şi diabet, câţiva autori au efectuat unele cercetări privind tematica studiată, aceştia pornind de la ideea că persoanele mai în vârstă care suferă de depresie sunt mai supuse riscului de a deveni bolnave de diabet, decât celelalte care nu suferă de depresie.

Rezultatele cercetărilor atrag atenţia medicilor în legătură cu simptomele depresiei, iar în cazul rezultatului pozitiv, deci în cazul existenţei depresiei ca boală, să ţina seama de riscul îmbolnavirii de diabet. 

În mod caracteristic, diabetul are un nivel ridicat de zahăr în sange, ceea ce este rezultatul faptului că organismul bolnavilor de diabet nu produce insulină şi contribuie la depunerea grăsimii în jurul taliei trupului.

Diabetul provoacă nu doar boli de inimă, ci se află în strânsă legatură cu orbirea, cu insuficienţa renală, cu amputarea membrelor. Diabetul constituie o boală foarte serioasă, o boală care apare mai ales în rândul oamenilor în vârstă.

Pornind de la aceste consideraţii,  lucrarea de faţă îşi propune o mai bună întelegere a bolii, evidenţierea unor probleme cu care se confrunta pacientul vârstnic care suferă de această boală, agresivitatea acesteia, cum poate fi prevenită, prezentarea a trei planuri de îngrijire a unor pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat de tip II, care au drept scop crearea unei imagini clare asupra modului în care trebuie realizat un plan de îngrijire de către asitentul medical; iar în final, prezentarea a trei tehnici pe care asistentul medical trebuie să le aplice unui bolnav cu diabet zaharat.