Îngrijirea pacientului cu ciroză hepatică

 I.1. Introducere

Ficatul începe să funcţioneze din luna a IV-a a vieţii intrauterine. Dezvoltarea ficatului este enormă, organul reprezentând în această fază 10% din greutatea corporală, pentru că la naştere să reprezinte numai 5% din greutatea noului nascut.

            Creşterea ficatului are loc în mezogastrul ventral, în porţiunea sa cranială prin trabecule epiteliale numite cilindri hepatici. Aceste celule vor forma hepatocitele iar spaţiile dintre ele vor fi umplute de vase sanguine care vor forma sinusoidele. După naştere, creşterea ficatului continuă, dar proportional mult mai puţin decât restul organelor abdominale.

            Ficatul este unic între organele corpului uman datorită capacitaţilor sale de regenerare de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boală sau de o leziune pe termen scurt. Dar, dacă ficatul suferă leziuni repetate pe termen lung, modificările devin ireversibile interferând cu funcţia acestuia fiind un organ foarte activ, cand el este bolnav întregul corp suferă. 

I.2. Anatomia morfologică a ficatului

Ficatul uman este un organ de culoare roşu-caramiziu care se află localizat în cavitatea abdominala, la nivelul  hipocondrului drept, dar se întinde şi în epigastru si chiar şi in hipocondrul stâng. 

La un adult sănătos greutatea ficatului variază între 1500-1700g, ceea ce reprezintă circa 1/40 din greutatea totală a corpului.

            Ficatul este protejat de leziuni de carcasa cartilaginoasa a coastelor si este menţinut în poziţie prin urmatoarele mijloace de fixare:

1. Ligamentul falciform de legătură cu peretele abdominal şi diafragm pe faţa superioară.
2. Ligamentul rotund de legătură cu peretele abdominal la partea anterioară a şanţului antero-posterior stâng.
3. Ligamentul coronar de legătură cu diafragmul pe faţa posterioară.
4. Epiploonul gastro-hepatic sau ligamentul hepato-esofago-gastro duodenal
5. Vena cavă inferioară, 
6. Breşa abdominală 
7. Pediculul hepatic.

Ficatul are o forma neregulată, ce poate fi asemănată cu un ovoid, cu axul cel mai mare îndreptat transversal, iar extremitatea cea mai voluminoasă îndreptată spre dreapta. Ficatul are urmatoarele dimensiuni: diametrul transversal 28 cm, diametrul antero-posterior 18 cm şi 8 cm grosime. 

Ficatului i se descriu 2 feţe:

a) Faţa antero-superioară (superioară) rotunjită, este impartita de catre ligamentul falciform (o cută peritoneală care leagă ficatul de diafragm), în două parţi inegale: lobul drept mai mare şi mai convex şi lobul stâng mai mic si aproape plan. 

Această faţă a ficatului, vine in contact cu diafragmul şi prin intermediul acestuia cu pleura, plămânii, pericardul şi inima.

b) Faţa postero-inferioară (inferioară) sau viscerală, care priveşte în jos, înapoi şi la stânga, se află în raport cu stomacul, duodenul, colonul, rinichii şi glanda suprarenală dreaptă.

Această faţă este strabatuta de 3 şanturi care împreună descriu litera „H”, şi anume:

• şanţul longitudinal al ficatului (situat mai spre stânga), este şanţul venei ombilicale si al canalului venos. Poziţia sa corespunde destul de exact cu linia de inserţie hepatică a ligamentului suspensor şi contribuie împreună cu acestea la delimitarea celor doi lobi hepatici, lobul drept şi lobul stâng.
•  şanţul veziculei biliare şi al venei cave, este situat la 6-7cm spre dreapta de şanţul precedent şi este reprezentat de depresiuni ce găzduiesc formaţiunile respective. Este mai puţin adânc decât şanţul venei ombilicale şi al canalului venos şi este situate în plină masă a lobului drept.
• şanţul transvers sau hilul ficatului care uneşte cele două şanţuri longitudinale. Acesta este hilul hepatic şi apare ca o excavaţie largă şi profundă care măsoară 6-8cm lungime si 2-2,5cm laţime. Pe aici intră artera hepatică, vena portă, filete nervoase şi ies din ficat canalele biliare, vase limfatice. În hil se mai găsesc şi glanglioni limfatici ce se alatură preferenţial ramificaţiilor venei porte.

Aceste trei şanţuri impart faţa inferioară a ficatului în patru lobi:

• lobul pătrat situat înaintea şanţului transvers, între şanţul venei ombilicale şi vezicula biliară,
• lobul Spiegel se găseşte înapoia sanţului transvers
• lobul stâng şi lobul drept de o parte şi de alta a şanţurilor antero-posterioare.