Îngrijirea pacientului cu apendicită acută

I. Anatomie si fiziologie

Apendicele este un tub cilindric, lung până la 9 cm, ce se aşează din fundul sau de pe fata mediana a colonului. Baza sa se afla la locul de confluenta a celor trei temii musculare de pe cec si la 2 cm de valvula ileo-cecala; are o forma sinuoasa de cele mai multe ori cu o porţiune scurta, vodiculara, fixata de cec si o porţiune lunga, flotanta, care este mobila. De la locul de implantare în cec a apendicelui pornesc cele trei temi musculare (interioara libera poterolaterala si poeteromediana aderente). Este situat în fosa iliaca dreapta, dar în legătura cu anomaliile de dezvoltare embriologica a cecului mai poate fi găsit în:

-    poziţie înalta – cec orizontal în poziţie sublupatica, apendicele venind în raport cu vezica biliara;

în stânga – situa invers;

poziţie joasa – lombara, iliaca pelvina.

Orificiul apendicular este situat la 1,5-2 cm sub valvula ileocecala. Forma este infundibulara sau circulara. Mucoasa descrie la locul de implantare o cuta proeminenta:valvula lui Gerlach.

Structura apendicelui se caracterizează prin existenta a patru tunici:

• tunica musculara alcătuita din perineul cecoapendicular;
• tunica musculara alcătuita din fibre longitudinale;
• stratul submucos;
• tunica mucoasa ce prezinta un număr mare de foliculi limfatici, fapt pentru care acesta a fost denumit tousila abdominala.

Definiţie

Apendicita acuta este o afecţiune chirurgicala caracterizata prin inflamaţia apendicelui ilio-cecal. Ea reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferinţa abdominala, poate avea o evoltie acuta sau cronica.

Etiopatologie

Apendicita acută poate surveni la orice vârstă, însă frecvenţa cea mai mare este între 10-30 ani, motiv pentru care a fost denumită şi „ boala tinereţii”. În apariţia apendicitei acute elementul patogenic determinat este cel infecţios care găseşte condiţii favorizante prin:

• situaţia anatomică a apendicelui care constituie un fund de sac cu conţinut bacterian,
• constipaţie cronică,
• parazitare (oxiuri, ascarizi, tenie),
• infecţii generale ( gripa, angine pneumococice);

Agentul infecţios nu este un germen specific, cel mai frecvent se găseşte colibacilul singur sau în asociere cu alţi germeni-streptococ, pneumococ sau anaerobi.

III. Anatomia patologică

Aspectul anatomico-patologic al apendicitei acute este variat si depinde pe de o parte de circulaţia microbilor, iar pe de altă parte de reactivitatea organismului, astfel putem avea:

a) Apendicita acută catarală în care apendicele este congestionat.

b) Apendicita acută flegmonoasă în care apendicele este mărit de volum, cu aspect de „ limbă de clopot”.

c) Apendicita acută gangrenoasă în care apendicele are culoarea neagră-verzuie, cu aspect de „ frunză veştedă”.

d) Plastromul apendicular are aspect flegmonos.

e) Perforaţia apendiculară reprezintă o formă evolutivă a apendicitei flegmonoasă, dar mai ales a celei gangrenoase. Perforaţia poate fi punctiformă sau din contră, atât de mare încât amputează segmentul distal al apendicelui . 

IV. Simptomatologia

1. Semne subiective

Durerea începe insidios, surd, în fosa iliacă dreaptă şi s intensifică din ce în ce mai mult. În stadiu avansat al apendicitei acute, durerea poate fi foarte puternică şi permanentă. Dacă apendicele are o altă poziţie intrabdominală ( nu este situat în fosa iliacă-deaptă), fără îndoială că durerea este semnalizată de bolnav ea venind din acea zonă, dar acestea sunt cazuri excepţionale. Ele fac foarte dificil diagnosticul diferenţial cu alte boli. De foarte multe ori, durerea iradiază din fosa iliacă dreaptă în epigastru, deoarece există o conexiune nervoasa.

Durerea din apendicita acută poate fi confundată cu durerea di colica renală sau cu durerea din colica hepatică, aceasta fiind însă mai intensă în hipocondrul drept. Apendicita acută poate fi confundată adeseori, datorită localizării în vecinătate, cu o sarcină extrauterină ruptă, cu o salpingită acută sau cu un chist ovarian drept torsionat.

Greţurile şi vărsăturile apar frecvent, mai ales la tineri şi la copii.

Constipaţia însoţeşte de multe ori apendicita acută dar sunt şi cazuri de apendicită acută în care întâlnim scaune diareice multiple, ca în enterocolită.

Frisonul nu este întotdeauna prezent, dar dacă bolnavul îl semnalează, este un semn de evoluţie gravă, spre gangrenare sau abcedare, fapt care trebuie să grăbească intervenţia operatorie.