Îngrijirea bolnavului cu ulcer gastro-duodenal

Definiţie

Ulcerulgastro-duodenal este o lipsă de substanţă care poate afecta toate straturile peretelui stomacului sau duodenului, proces indus de acţiunea unor factori agresivi pe fondul scăderii influenţei unor factori de apărare prezenţila nivelul mucoasei gastro-duodenale.

1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA STOMACULUI ŞI DUODENULUI

a) Forma, configuraţia exterioară, diviziunile stomacului şi duodenului.

Stomacul – este cea mai dilatată porţiune a tubului digestiv şi se găseşte în etajul abdominal superiorşi corespunde epigastrului şi hipocondrului. Forma reală a stomacului se observă cel mai bine la examenul radiologic. El are forma literei J majuscul sau a unui cârlig de undiţă având @ 25 cm lungime, 10 cm lăţime, 8 cm grosime şi are o capacitate de până la 1300 ml.

Topografic şi funcţional se descriu trei porţiuni:

• fundul (marea tuberozitate) = fornix – partea cea mai largă şi reprezintă camera de aer a stomacului, neconţinând alimente.
• corpul – partea de mijloc
• porţiunea pilorică – o porţiune orizontală formată din antrul piloric şi canalul piloric.

Stomacul are două feţe: anterioară şi posterioară; două margini sau curburi – marea curbură orientată spre stânga şi mica curbură orientată spre dreapta; două orificii – orificiul cardia prin care se uneşte cu esofagul şi orificiul piloric prin care se uneşte cu duodenul.

Duodenul – este prima porţiune a intestinului subţire,începe de la pilor şi se terminăla unghiul duodenojejunal – Treitz. Are forma unei potcoave cu lungimea de 25-30 cm, este segmentul fix al intestinului subţire, nemodificându-şi poziţia.Este situat

retroperitoneal cea mai mare parte fixat de pereteleposterior al abdomenului.

Concavitatea duodenului înconjoară capul pancreatic şi în ea se deschidcanalul pancreatic şi canalul coledoc printr-o proeminenţă mamelonară în grosimea căreia se află ampula Vater, care prezintă sfincterul Oddi.

Prin schimbările de direcţie, duodenul este împărţit în patru porţiuni:

• superioară – frecvent numităbulbul duodenal
• descendentă
• orizontală sau inferioară
• ascendentă, care se continuăcu jejunul

În drumul său duodenuldescrie trei flexuri,unghiuri sau genunchi:superioară, inferioară şi duodenojejunală.

b) Structura stomacului şi duodenului Structura stomacului

Grosimea peretelui stomacului este de aproximativ 3 mm iar structura sa este adaptată în vederea asigurării celor două funcţii esenţiale sale: funcţiade rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentă şi funcţia de digestie asigurată de sucul gastric. În constituţia sa anatomică intră patru tunici. De la exterior spre interioracestea sunt: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă şi tunicamucoasă.

Tunica seroasă – este formatăde peritoneu şi nu îmbracă  în întregimestomacul. Această tunică se aplică peste stratul subseros.

Tunica musculară – cuprinde trei planuri de  f ibre:  planulsuperficial  este  format  din  f ibre  longitudinale,  planul  mijlociu  din f ibre circulare iar planul profundsin f ibre oblice sau  ansiforme. Această tunică constituie aparatul motor activ al stomacului, care realizează: depozitarea alimentelor ingerate, amestecarea acestora cu

sucul gastric până ce se formează un amestec semifluid numit chimul gastric şi golirea lentă, intermitentă a chimului din stomac în duoden, într- un r i tm adecvat efectuării digestiei intestinale.

Tunica submucoasă este formată din ţesut conjunctivo- elastic lax; în ea se găsesc numeroase vase, terminaţii nervoase şi plexul nervos submucos Meissner.

Tunica mucoasă – are o coloraţie roşiatică deosebindu- se  net de cea esofagiană şi o structurăcomplexă f iind formată dintr- o componentă epitelială şi una  conjunctivă.  Atribuţiile  mucoasei gastrice sunt numeroase şi complexe:

• secreţie externă: glandele corpului, fundului secretă sucul gastric care conţine pepsină şi acid clorhidric; glandele pilorice şi cardiale elaborează o secreţie mucoasă.
• secreţie internă: în mucoasa gastrică sunt presărate celule cu capacităţi endocrine care  produc: gastrina,  serotonina, enteroglucagon, factorul intrinsec Castle.
• resorbţie: se resoarbe apă, alcool, cofeină şi unele substanţe otrăvitoare ( nicotină).
• protecţie şi apărare – prin secreţia de mucus se împiedică autodigestia mucoasei; aciditatea acţionează bactericid; unele celule ale corionului au proprietate fagocitară.

Structura duodenului

În structura duodenului intră cele patru tunici caracteristice ale organelor tubului digestiv abdominal: tunica seroasă,  tunica musculară, tunica submucoasă, tunica mucoasă.

Tunica seroasă sau peritoneul duodenului este dublată de un strat subseros iar prima jumătate a porţiunii superioare este învelită în întregime de peritoneu restul duodenului fiind extraperitoneal.

Tunica musculară prin mişcările pe care le efectuează pereţii intestinului se asigură contactul intim şi amestecarea chimului cu

sucurile intestinale precum şi progresiunea acestei mase pe  lungul traiect al canalului digestiv, reprezentând aparatul motor activ al intestinului subţire respectiv al duodenului. Tunica este alcătuită din două straturi musculare netede: unul exterior format din f ibre longitudinale şi unul intern format din f ibre circulare.

Tunica submucoasă are în  constituţia  sa  glande duodenale Brunner ce constituie caracterul histologic esenţial al duodenului secreţia lor este continuă – mucoidă şi alcalină.

Tunica mucoasă prezintă nişte cute transversale numite valvule conivente Kerkring ce l ipsesc în prima porţiune a duodenului şi apar în porţiunea descendentă iar rolul lor este să mărească suprafaţa de absorbţiea intestinului. În afară  de  aceste  plice  circulare  mucoasamai prezintă şi alte elemente de mare importanţă funcţională – vilozităţile intestinale. Vilozităţile sunt formaţiuni ale mucoasei adaptate pentru îndeplinirea funcţiei  de  absorbţie  a intestinului subţire. Vilozitatea intestinală este formată dintr- un strat epitelial la exterior şi corionul la interior. În corion se află o arteriolă care dă numeroase capilare ce alcătuiesc o reţea ce căptuşeşte epiteliul. Din reţeaua capilară arterială se formează o venulă ce coboară de la vârful vilozităţii la baza ei.  În  axul  vilozităţii se găseşte  chiliferul central, un capilar l imfatic. Vilozitatea intestinală reprezintă unitatea morfofuncţională a aparatului  de  absorbţie  intestinal.  Printre vilozităţi se află şi glande intestinale sau criptele lui Lieberkühn.

c) Fiziologia secreţie gastrice

Stomacul unui adult normal secretă în 24 ore aproximativ 2500 ml suc gastric, acesta având în componenţă următoarele:

• acid clorhidricsecretat decelulele oxintice( marginale)
• enzime: lipaza,gelatinaza, labfermentul,pepsina
• mucus gastricce protejează mucoasagastrică.

Faza cefalica

Secreţia începe înainte ca alimentele săf i ajuns în stomac şi se realizează prin mecanisme nervoase şi durează 30- 45 minute.

Faza gastrică începe odată cu pătrunderea alimentelor în stomac, durează aproximativ 3 - 4 ore şi se realizeazăprin dublu  mecanismnervos şi umoral.

Mecanismul nervos este declanşat  de  distensia gastrică  produsă de alimente.

Mecanismul umoral este declanşat de contactul mucoasei  cuproduşi ai digestiei şi constă în descărcarea în sânge a gastrinei care stimulează secreţia.

Faza intestinală începe odată cu pătrunderea chimului acid în duoden şi are la bază mecanisme reflexe  şi  umorale.  Contactul mucoasei duodenale cu anumiţi constituenţi proteici ai chimului declanşează secreţia de gastrină din mucoasa duodenală stimulând în continuare secreţia gastrică. Glucidele, lipidele şi aciditatea chimului inhibă secreţia şi motricitatea gastrică prin eliberarea unui hormon inhibitor – enterogastron.