Îngrijirea bolnavului cu peritonită acută

CAPITOL I  - PERITONITA ACUTĂ

Peritoneul este o seroasă foarte întinsă, în raporturi cu toate organele abdominale, cu o vastă reţea de vase sanguine, limfatice şi seruri, căreia i se conferă roluri fiziologice şi fiziopatologice foarte importante.

Peritoneul intervine în procesele de apărare ale organismului, reacţionează printr-o exsudaţie abundentă, producere de fibră şi anticorpi care tind să limiteze infecţiile.

Datorită poziţiei sale în plexurile nervoase, peritoneul constituie o suprafaţă interoceptivă, la cei mai variaţi excitanţi, ceea ce explică tulburările reflexe locale la distanţă şi generale, care apar în îmbolnăvirile acestei seroase.

 DEFINIŢIE

Reprezinta inflamatia difuza a peritoneului, in cea mai larga acceptiune de origine septica. Peritonita acuta difuza este una din marile urgente abdominale. Peritonitele sunt determinate de raspandirea bacteriilor dintr-un organ perforat in tractul gastrointestinal sau genitourinar, de obicei rezultand abdomenul acut chirurgical. Infectiile sunt intotdeauna amestecate, cu E. Coli, Bacteroides fragilis si alte organisme facultative si anaerobe gram – negative predominante. 

Peritonitele primitive (primare) sau peritonitele spontane, au sursa de contaminare extraperitoneala iar transportul agentului patogen se realizeaza pe cale circulatorie. Acestea apar atat la copii cat si la adulti, cu predilectie in ultimul timp pentru adulti 

CAPITOL II - CLASIFICARE

1. După faza evolutivă – deosebim două feluri de peritonită:
2. peritonita acută
3. peritonita cronică
4. După localizare:

• peritonite apendiculare
• peritonite biliare
• peritonite urinare
• peritonite enterale (intestinale), etc.

1. După modul de a se produce:

• peritonită localizată (circumscrisă)
• peritonită generalizată

          Deosebim două feluri de peritonită acută:

• peritonită acută localizată
• peritonită acută generalizată

1. Peritonită acută localizată este acea formă în care mijloacele de apărare existente în cavitatea abdominală reuşesc să localizeze procesul infecţios în regiunea în care el a apărut.

De exemplu: peritonita localizată de origine apendiculară (cunoscută şi sub numele de plastron) sau bloc apendicular, peritonită localizată de origine colecistică (plastrom colecistic), peritonită localizată din regiunea pelvină (pelviperitonită).

1. Peritonita acută difuză (generalizată) este acea formă prin care se înţelege un sindrom infecţios complex, abdominal, determinat de pătrunderea în cavitatea peritonială a unor germeni patogeni cu virulenţă foarte crescută.

CAPITOL  III - ETIOLOGIE

Pătrunderea germenilor patogeni în cavitatea abdominală se poate face pe mai multe căi:

Prin perforarea unui organ cavitar datorită unui proces patologic al acestuia (eventualitatea cea mai frecventă)

Apare în:

1. ulcerul gastric sau duodenal perforat
2. apendicită acută gangrenoasă perforată
3. colecistită acută perforată
4. ulceraţii şi perforaţii intestinale de diferite cauze
5. gangrenarea unei anse intestinale infarctizate sau ocluzionale, etc.

Prin perforarea unui organ cavitar, datorită unui traumatism care nu a deschis peretele abdominal (stomac, intestin, etc.). Acest tip de leziune este cunoscut sub denumirea de traumatism abdominal închis.

Prin infectarea peritoneului datorită unui agent vulnerabil (arme albe, glonte, schije, etc.) care deschide peretele abdomenului, lăsând ca peritoneul să fie expus unei infecţii cu germeni din afară.

În cazul când agentul vulnerant a perforat un organ cavitar, peritonita se produce şi prin revărsarea conţinutului septic pe care îl conţine organul respectiv în cavitatea peritoneală. Acest tip de leziune se numeşte traumatism abdominal deschis.

Prin disiminarea germenilor patogeni dintr-un proces abdominal, la început localizat şi apoi generalizat.

Dintre acestea exemplificăm:

• apendicita acută localizată, care abcedează şi se deschide în cavitatea abdominală.
• Pelviperitonita acută localizată la început, dar care apoi se deschide în cavitatea mare a peritoneului.

Prin însămânţarea peritoneului pe cale hematogenă (fixarea germenului şi evoluţia lui pe peritoneu la persoana care se află într-o stare septică).

Pe cale genitală la femei:

Constituţia specială a zonei genitale feminine este de aşa natură încât face ca vaginul să comunice prin intermediul cavităţii uterului şi al lumenului trompelor cu cavitatea peritoneală şi cu toate că aceste organe intermediare creează bariere împotriva infecţiilor, permite uneori transmiterea unei infecţii din vagin (gonococică sau de altă natură) la peritoneu.

Aceasta poate apărea la persoanele tinere absolut nevaccinate contra infecţiilor, după primele contacte sexuale, dacă în timpul acestor contacte li s-a transmis un germene patogen (genococ, cocobacil, de obicei) sau după efectuarea unor manevre septice ale cavităţii uterine (în scop avortic, diagnostic sau terapeutic).