Îngrijirea bolnavilor cu cistită acută

Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană a mucoasei vezicii urinare. 

Factori de risc care influenţează un potenţial ridicat pentru cistita acută infecţioasă complicată sunt: 

• sexul feminin

- vârsta înaintată 

- infecţiile intraspitaliceşti

- sarcina

- purtători de cateter urinar 

-  anomalii anatomice şi funcţionale ale tractului urinar

- utilizarea recentă de antibiotice

- simptomatologie care durează mai mult de şapte zile 

- diabetul zaharat 

În cadrul infecţiilor tractului urinar este considerată relevanta bacteriuria. 

Mai ³ 103 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în cistita acută necomplicată la femei. 

Mai  ³ 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în prelonefrita acută necomplicată la femei.

Mai  ³ 105 germeni / ml dintr-o probă de urină  din jetul mijlociu la femeie, sau mai mult de 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la un bărbat sau în cazul unei femei care este sondată vezical pentru o infecţie acută de tractul urinar complicat. 

Bacteriuria asimptomatică este considerată decelarea mai mult de 105 germeni / ml în două culturi recoltate la mai mult sau egal de 24h.

PREVALENŢA

Aproximativ 57,8% din populaţie, femei cuprinse între 20-40 de ani  25-35%, femei gravide 4-7%. 

Boala apare la orice vârstă şi este mai frecventă la femei. Repartiţia bolii pe grupe de vârstă este diferită în raport cu originea sa. 

Etiologie 

  Originea cistitei poate fi:

- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele. 

- vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza vezicală, tumori, corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale, ulceraţii).

- În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite, vulvovaginite, traumatisme vulvare, anexite).

- la bărbat (uretrita posterioară, prostatită)

- procese inflamatorii abdominale pelviene (abces apendicular, perisignoidită supurată).

Cauzele generale (sindromul Reiter uretrită, conjunctivită, artrită virotică sau alergică)

Agenţii etiologici sunt similari în infecţiile tractului urinar necomplicate înalte sau joase. E.Colli este agentul patogen în aproximativ în 70-90% din cazuri, stafilococul saprofiticus 5% în cazuri şi mai rar poate fi determinat de enterobacteriacee, proteus miravilis şi Klebsiella.

În cazul infecţiilor complicate ale tractului urinar cel mai frecvent se decelează: stafilococi şi mult mai rar: Proteus specii; Pseudomonas, Klebsiella, E.Colli, enterococi. 

ANATOMIE PATOLOGICĂ: 

Cistita acută poate fi:

• catarală
• fibrinopurulentă
• purulentă
• difteroidă
• hemoragică
• gangrenoasă

CLASIFICARE

• cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză
• cistita acută recurentă la femei
• cistita acută la femei gravide
• cistita acută la femei la menopauză
• cistita acută la bărbaţi tineri
• cistită acută la copii
• cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

SIMPTOMATOLOGIE 

  Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice: 

1. polakiuria (urini mici şi dese)
2. piuria (puroi)
3. durerea (alguria)

POLAKIURIA  reprezintă simptomul cel mai des întâlnit în patologia urinară şi se caracterizează prin micţiuni frecvente şi reduse ca volum.

   În cistitele datorate germenilor banali polakiuria se amendează în cursul nopţii spre deosebire de cistită, datorită bacilului tuberculos în care polakiuria este mai intensă în timpul nopţi. 

PIURIA este semnul major al infecţiei căilor urinare. Piuria reprezintă prezenţa puroiului în urină, urina este tulbure, aspectul tulbure poate avea diferite grade în funcţie de cantitatea şi felul puroiului care se amestecă în urină, urina fără luciu, urina care şi-a  pierdut transparenţa, urina mată sau intens tulbure, uneori cu filamente care cad pe fundul borcanului.

           Piuria poate fi manifestată sau discretă, uneori este intensă cu sfacela şi miros putred ( în cancerele vezicale), piuria poate fi afirmată prin examenul microscopic ce arată prezenţa unor leucocite polinucleare alterate, alteori la sfârşitul micţiunii apare hematuria terminală, care în general nu este abundentă, este foarte frecventă în cazul infecţiei cu Neisseria gonoreea şi chlamidia trachomatis.

DUREREA în cazul cistitei acute apare de obicei o durere terminală la care se adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii are de asemenea o importanţă deosebită, durerea hipogastrică iradiată pe uretră sau în gland, are localizare vezicală. De asemenea o deosebită importanţă îl prezintă examenul urinii la emisie. Când urina este tulbure şi asociată cu durere şi polakiuria se confirmă diagnosticul de cistită. 

           Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul acesteia. Cu excepţia cistitei gangrenoase, cistita este epiretică. O cistită febrilă reprezintă de fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a parenchimului renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară. 

HEMATURIA reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv în cazul când se suspectează şi prezenţa unei hematurii începe cu examenul urinii emisie. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare. Bolnavul urinează succesiv în trei pahare conice, câteva picături în primul pahar, partea cea mai abundentă a micţiunii în al doilea pahar, iar ultimele  picături în al treilea pahar.

           Dacă hematuria apare numai în primul pahar = iniţială înseamnă că este de origine uretrală. 

           Dacă apare numai în ultimul pahar = terminală este de origine vezicală. 

           Dacă apare în toate cele trei pahare = totală este de origine renală.

           În cazurile în care examenul clinic dă indicaţii asupra originii hematuriei, se poate prescrie un tratament hemostatic, urmând a continua investigaţiile după ameliorarea hematuriei. 

          În cazul în care explorarea clinică nu oferă nici o indicaţie asupra locului de plecare al hematuriei, cistoscopia devine un examen  de urgenţă, ea trebuie făcută la prezentarea bolnavului în plina hematurie. Uretrocistoscopia în plină hematurie arată originea vezicală a hemoragiei. 

DISURIA reprezintă greutatea la micţiune, golirea cu efort a vezicii, este un simptom frecvent în cistita acută.