I. Argument - pagina 3
II. Introducere - pagina 4
III. Scenele de gen din secolul al XVII- lea şi al XVIII- lea
III.1.Scenele de gen în Baroc - pagina 5
III.2. Scenele de gen în Rococo - pagina 10
III.3. Scenele de gen în Neoclasicism - pagina 17
III.4. Scenele de gen în Romantism - pagina 18
IV. Analiza plastică a lucrarii practice și etapele de lucru
IV.1. Informații generale despre mozaicurile de la Monreale - pagina 20
IV.2. Analiza plastică a lucrării practice - pagina 21
IV.3. Etape de lucru ale pânzei cu ziua a patra a Creației - pagina 22
V. Concluzie - pagina 27
VI. Bibliografie - pagina 28
I. Argument
Mi-am ales lucrarea “Scenele de gen din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea” deoarece scenele de gen sunt compoziţii inspirate din viaţa reală a predecesorilor noştrii, care prezintă modul de viaţă, imbrăcamintea, şi cadrul existenţei acestora. Operele de artă care desemnează scene de gen sunt sinteze ale mentalitaţii estetice şi de viaţă. Acestea consemnează modul de viaţă atât al categoriilor de la periferia oraşului, cum ar fi personajele lui Caravagio cât şi al personalităţilor din înalta societate ale lui Velazquez, care ne oferă cea mai fidelă imagine a curţii din Madrid.
Scenele de gen sunt surprinse în cadre diferite: scene de tavernă cu jucatori şi beţivi, concerte şi prezicătoare de noroc ale lui Caravagio, cadrele cu peisaje rurale a unor scene de dragoste idilice, a căror eroi sunt păstorii şi păstoriţele lui François Boucher, scenele galante de la curte ale lui Velazquez cu gestul dansant, evocator al ritmului menuetului, conversaţia galantă şi ambianţa muzicală. Alţi pictori precum William Hogarth au surprins evenimen¬te sau întâmplări ale burgheziei engleze, aspecte ale mahalalei londoneze, ale promiscuităţii şi lipsurilor celor aflaţi în periferiile Londrei. Jan Vermeer reprezintă scene domestice în care ritualurile cotidiene capată un caracter sacru.
În aceasta lucrare am vrut să evidenţiez ce au realizat marii pictori ai secolelor XVII-XVIII, ce au lăsat în urma lor cu atât de multă stradanie, modul cum au interpretat şi transpus aceştia ideile lor pe pânză. Scenele de gen nu sunt simple reproduceri ale lucrurilor fiinţelor sau faptelor din viaţa cotidiană, ci constituie un mod de exprimare, de comunicare a pictorilor. Operele presupun recrearea acestora, interpretarea lor în mod creator, transformarea lor într-o noua “realitate” slujindu-se de propriile principii de creaţie sau de principiile curentului adoptat. Pictorii secoleleor XVII-XVIII sunt oameni care au avut ceva de spus, de aratat chiar daca nu au fost mereu în concordanţă cu cererea vremii.
II. Introducere
Scenele de gen reprezintă compozițiile inspirate din viața cotidiană. Compoziţie cu un personaj sau mai multe aflate într-o activitate diurnă. Subiecte pictate, imaginate sau nu, se caracterizează prin caracterul lor realist. Scenele de gen înfăţişează barbaţi, femei şi întamplari legate de aceştia. Subiectele abordate sunt cele cotidiene, scene de pe stradă sau din interior. Scena de gen primeşte acest nume în secolul al XVIII -lea , ca un fel de pedeapsă pentu că reprezentă un gen “minor”, dedicat amuzamentului burghezilor . Tablourile au dimensiuni mari, personajele sunt reprezentate de la jumatatea corpului sau în picioare, iar ca îmbracăminte se preferă hainele contemporane în locul celor atemporale şi a goliciunii din pictura istorică şi alegorică. Decorul nu conţine elemente pompoase, cum ar fi templele, coloanele, cornişele. Culorile variază de la o operă la alta, respectând preferinţele cromatice ale epocii.
Primele scene de gen apar în nordul Europei în secolul al XV-lea, şi fac adesea referire la bani şi la camătari. În veacul urmator, sunt reprezentate cu predilecţie cârciumi sau bordeluri, scene de piaţă, din bucatărie.
Perioada secolelor XVII-XVIII cuprinde curentele artistice de după Renaștere, respectiv, barocul, rococo-ul şi neoclasicismul iar spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, o parte din romantism. Universul conceptelor artistice ale epocii au fost marcate de modernitatea operelelor lui Leonardo, Michelangelo, Rafael si Tizian, titanii Renaşterii. Dimensiunile spirituale ale creaţiei lor au reverberat şi influenţat hotărâtor conştiinţele şi sensibilităţile artistice ale generaţiilor urmatoare în toate ţarile continentului.
1. Biblia, Bucuresti, 1991
2. Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice volumul 2 , Bucuresti, 2000
3. Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice volumul 3, Bucuresti, 2000
4. Curente in pictura, Fride R. Carrassant si Isabelle Marcade, Oradea, 1993
5. Il Duomo di Montreale, Lo splendore dei mosaici, Milano, 2009
6. Mari pictori, nr. 61, Polonia, 2001
7. Mihaela Buliga, Bogdan Ratiu, Istoria Artelor si a arhitecturii, Bucuresti, 2008
8. Pictura baroca, Bucuresti, 1999
9. Pr. Prof. Dr. Isidor Traian si Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatica ortodoxa, Cluj-Napoca, 2005
10. Stephen Little, Să înţelegem arta,Isme.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.