Portul osenesc

Arta populară românească contemporană reprezintă un domeniu complex, în care se îmbină armonios moștenirea artistică populară cu o activitate încă vie, în multe regiuni ale țării, a unor centre meșteșugărești de veche tradiție.
Ca element de cultură materială și spirituală, arta populară reflectă specificul național și are un profund caracter social, cu un rol bine definit în realizarea echilibrului dintre util și frumos, dintre cerințele utilitar-materiale și cele estetice.

Lucrarile de arta populara au o origine anonima producătorii lor nu au absolvit studii estetice sau artistice în sens mai restrâns.
Descoperirea fenomenului artei populare ca parte valoroasă a culturii se datorează dezvoltării științei istoriei artelor la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Din punct de vedere estetic și istoric, ea s-a produs în paralel cu dispariția treptată a acestui fenomen în societățile europene care se aflau în plin proces de industrializare.

Pierderea treptată a tradițiilor meșteșugărești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Europa Centrală și de Vest, i-a anulat artei populare baza ei naturală. 
Datorită teoriilor primitivismului, artei populare i s-a acordat exact în această perioadă o deosebită atenție prin - și datorită - artiștilor curentului modernist.